ijdeni, ijdănesc, (ijdăni), vb. tranz. – (reg.) A face, a crea, a zidi, a naște, a întemeia: „El o ijdenit comuna Ieud că s-o așezat aici cu familia lui...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 260). „Pe Eva o ijdănit” (Bârlea, 1924); „Un prunc mic o ijdănit / Și pe pământ o zânit” (Memoria, 2004: 139). Termenul s-a conservat preponderent în colindele de factură religioasă. – Cf. zădărî (MDA).

ijdeni, (ijdăni), vb. tranz. – A face, a crea, a zidi, a naște: „Pe Eva o ijdănit” (Bârlea 1924); „Un prunc mic o ijdănit / Și pe pământ o zânit” (Memoria 2004: 139). Termenul s-a conservat preponderent în colindele de factură religioasă. – Der. regr. din ijderi (< sl. izdirati).