ignea sf vz iahnie

IAHNIE, iahnii, s. f. Mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacnie s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

hicni v vz icni

iacnie sf vz iahnie

iagnie sf vz iahnie

iahnâie sf vz iahnie

iahnea sf vz iahnie

iahnie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 288 / V: iacn~, iagn~, ~nâie, ~nea, ianâie, icnea, icnie, iehnea^[1], ignea, ignie, ihn~ / Pl: ~ii / E: tc yahni] Fel de mâncare turcească, scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne.

ianâie sf vz iahnie

icnea sf vz iahnie

icni¹ [At: ISPIRESCU, L. 134 / V: (reg) hicni, ihni / Pzi: ~nesc / E: bg икнам] 1 vi A scoate un sunet caracteristic (de durere, pentru a voma etc.). 2 vt A voma. 3 vt (Înv) A izbi pe cineva de un obiect, facându-l să icnească (1).

icni³ vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: ic²] (Reg; fig; d. copii) A fi neastâmpărat.

icni² vt [At: LIUBA-IANA, M. 101 / Pzi: ~nesc / E: ic¹] (Trs) 1-2 A bate un ic¹ (1-2) pentru (a despica sau) a înțepeni un lemn.

icnie sf vz iahnie

iehnea sf vz iahnie

igni² v vz icni

ignie sf vz iahnie

ihnea sf vz iahnie

ihni v vz icni

ihnie sf vz iahnie

IAHNIE, iahnii, s. f. Fel de mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.

HICNI vb. IV v. icni.

IAHNIE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacnie (GHICA, S. 66), iehnea (NEGRUZZI, S. I 286), ihnea (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f.

ICNI, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme scurt, a gîfîi adînc și scurt scoțînd un fel de geamăt (din cauza unui efort sau a unei dureri). Ia sacul de șase duble... și-l duce la spinare fără să icnească. STANCU, D. 86. Bărbații icneau greu, repezind ascuțișul uneltei în trunchiul gros al copacului. PAS, L. II 156. Icnea din adîncul ființei și se încorda c-o putere învierșunată. SADOVEANU, N. P. 326. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă, și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. ◊ Fig. Motorul icni înfrînt, suflă și apoi izbucni într-un tunet repetat și spart, de se cutremură toată liniștea dimineții. MIHALE, O. 231. Auziți serenada veacului nou, Vuind în cazane, icnind în cazmale. DEȘLIU, G. 18. 2. A produce mișcările și sunetele caracteristice vomitării, sughițului etc. Atunci muma-pădurii icni de vro trei ori și dete afară dintr-însa pe Busuioc. ISPIRESCU, L. 384. 3. A vorbi răstit. Stai, Ghiță! a icnit înăbușit Alexa Vulpea; vrei cumva să intri în pridvor? SADOVEANU, N. P. 116. – Variantă: hicni (SBIERA, P. 302) vb. IV.

IEHNEA s. f. v. iahnie.

IHNEA s. f. v. iahnie.

IAHNIE ~i f. Fel de mâncare pregătită din carne, din pește sau din legume, cu ceapă prăjită și cu pastă de roșii, fierte până scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni

A ICNI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt și adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neașteptată; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a produce sughițuri; a sughița. /<bulg. iknah

iahnie t. mâncare din zarzavat cu bucățele de carne sau pește (Mold. ihnea): vei face o ihnea cu ceapă Al. [Turc. YAHNI].

icnì v. Mold. 1. a-i veni să verse; 2. a sughița, a geme scurt: acuș icnește, acuș suspină CR. [Bulg. IKAM (IKNA), a sughița].

ihneà f. V. iahnie.

iacníe, ĭ. ĭahnie.

ĭahníe f. (turc. pers. ĭahni, de unde și bg. ĭahniĭa). Un fel de mîncare de pește orĭ de fasole cu sos făcut din multă ceapă, undelemn și extract de domate. – Și aĭcníe (Bz.), ihníe (Mold. sud) și ihneá (nord), pl. -ele. V. tocană și curcut.

icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).

ignésc, V. icnesc.

ihneá, ihníe, V. ĭahnie.

iahnie s. f., art. iahnia, g.-d. art. iahniei; pl. iahnii, art. iahniile (desp. -ni-i-)

icni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnesc, 3 sg. icnește, imperf. 1 icneam; conj. prez. 1 sg. să icnesc, 3 să icnească

iahnie s. f., art. iahnia, g.-d. art. iahniei; pl. iahnii, art. iahniile

icni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnesc, imperf. 3 sg. icnea; conj. prez. 3 să icnească

iahnie s.f., art. iahnia, g.-d. art. iahniei; pl. iahnii, art. iahniile

icni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnesc, imperf. 3 sg. icnea; conj. prez. 3 sg. și pl. icnească

iahnie

ICNI vb. (reg.) a hâcâi. (~ când vomită.)

ICNI vb. (reg.) a hîcîi. (~ cînd vomită.)

iahnie (iahnii), s. f. – Tocăniță de carne și zarzavat. – Mr. y iahne, megl. ianiiă. Tc. yahni (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 926), cf. ngr. γιαχνί, bg. iahnija.

icni (icnesc, icnit), vb. – 1. A sughița, a suspina, a geme. – 2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforța să vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe baza lui (h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiț, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (după DAR și Candrea, bg. este sursă a cuvîntului rom.), rus. iknutĭ „a sughița”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. și al bg. Pare a fi cuvînt identic cu hegni, vb. (a se da înapoi). – Der. icneală, s. f. (sughiț).

icni, icnesc, vb. IV (pop.) 1. a se forța să verse; a vărsa. 2. a sughița. 3. a râgâi. 4. a suspina; a geme înăbușit, cu ciudă și necaz; a scoate gemete scurte de durere.

Cuphea ignea A. DC. (syn. C. platycentra Lem.). Specie cu flori singulare, cu un peduncul de cca 4 ori mai lung decît pețiolul, tub floral glabru, roșu-aprins, pe margine cu un inel negru și o bordură albă, 6 sepale, petalele lipsesc. Plantă perenă, 25-30 cm înălțime, ramificată, lujeri subțiri, îndepărtați, glabră. Frunze pețiolate, ovat-lanceolate, vîrf lung, ascuțit.

Pyrostegia ignea (Vell.) Presl (syn. Bignonia ignea Vell.; B. venusta Ker-Gawl.). Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori portocalii sau roșii-gălbui, dispuse în paniculă terminală, densă, cu tub floral lung. Frunzele caulinare cu 2 foliole, celelalte cu 3 foliole, pețiol pîslos pe partea inferioară, cu cîrcei tricrestat. Foliole ovat- alungite, pe partea inferioară ruginii.