12 definiții pentru ighemonicon
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IGHEMONICON, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.
ighemonicon sn [At: ALECSANDRI, T. 70 / V: ighim~ / Pl: ~oane / E: ngr ἡγεμονικόν] 1-2 (Grî) Aspect sau comportare de mare boier. 3 Mărire îngâmfată. 4 Lux boieresc. 5 Ceremonie fastuoasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGHEMONICON, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IGHEMONICON, ighemonicoane, s. n. (Grecism învechit) 1. Demnitate, mîndrie, ifos. Și-apoi tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. 422. 2. Fast, lux. Să șed cu dînșii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconul boieresc. ALECSANDRI, T. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ighemonicon n. od. demnitate (în port și atitudine), bonton: tineri cu ighemonicon AL. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ighemonicón1 n., pl. oane (ngr. igemonikon, lucru cuvenit, cuviință. V. egemonie, egumen). Vechĭ. Azĭ iron. Demnitate, cuviință (fr. bon ton).[1]
- 1. În original, greșit: igemonicon. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ighimonicon sn vz ighemonicon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ighemonicon (înv.) s. n., pl. ighemonicoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ighemonicon (înv.) s. n., pl. ighemonicoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ighemonicon s. n., pl. ighemonicoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IGHEMONICON s. v. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ighemonicon s. v. FAST. LUX. MĂREȚIE. POMPĂ. SOMPTUOZITATE. SPLENDOARE. STRĂLUCIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ighemonicon, ighemonicoanesubstantiv neutru
-
- Și-apoi tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. 422. DLRLC
-
- 2. Fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fast lux măreție pompă somptuozitate splendoare strălucire
- Să șed cu dînșii la taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemoniconul boieresc. ALECSANDRI, T. 39. DLRLC
-
etimologie:
- ighemonikón DEX '98 DEX '09