2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ifos sn [At: CONACHI, P. 32 / Pl: ~e / E: ngr ὕφος] 1 (Înv) Demnitate. 2 (Înv) Ținută în raport cu rangul social înalt. 3 (Prt) Atitudine îngâmfată. 4 (Prt) Orgoliu care nu este întemeiat pe nici o calitate. 5-6 (Prt) Pretenție (de rang social sau) de valoare intelectuală care nu se justifică în realitate. 7 (Înv; îe) A cânta cu ~ A cânta patetic.

ÍFOS, ifose, s. n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.

ÍFOS, ifose, s. n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.

ÍFOS, ifose, s. n. (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Ținută încrezută și înfumurată, mîndrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. Ia să mai isprăviți cu ifosele astea! PAS, Z. IV. 253. Răzbătea de afară un murmur nedeslușit de glasuri; cînd și cînd careva striga intărîtat. Ifosul lui Ghiță se dezumflă deplin. SADOVEANU, M. C. 202. Da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vîri în ogradă cu atîta ifos? HOGAȘ, M. N. 9. ◊ Loc. adv. Cu ifos = cu foc, cu emfază, patetic. Îmi citea cu ifos biletul meu... Și-și ducea, privindu-mă cu foc, mînile la piept și le zvîrlea spre mine. SADOVEANU, O. V 654. Cîntau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84. ◊ Expr. A-și da ifose = a manifesta o încredere în sine exagerată, a se crede om important și a se purta ca atare; a-și da aere. Lucrul care, totuși, nu împiedica pe măruntul meu călugăr de a-și da ifose profesionale. HOGAȘ, M. N. 118.

ÍFOS ~e f. Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; înfumurare; îngâmfare; fală; semeție; mândrie; măreție. ◊ A-și da ~e a se crede fără nici un temei superior față de alții. /<ngr. ifos

ifos n. 1. demnitate, situațiune socială: nu cred să-i poți ținea ifosul și ighemoniconul cu un venit de cinci sute galbeni AL.; 2. aer (mai adesea pretențios): ifos de diplomat [Gr. mod. YFOS].

ífos n., pl. e (ngr. ῾ýfos, stil, mod de a vorbi, de a cînta, d. vgr. ῾ýphos, țesătură). Vechĭ. Demnitate, atitudine serioasă. Azĭ. Iron. Aer pretențios: a vorbi cu ifos, un prost cu ifos de deștept, a-țĭ da ifose de savant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÍFOSE s. pl. pretenții (pl.), (fig.) aere (pl.), fumuri (pl.). (Te rog să lași ~le!)

IFOSE s. pl. pretenții (pl.), (fig.) fumuri (pl.). (Te rog să lași ~ele!)

ÍFOS s. v. aroganță, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, poziție, rang, semeție, treaptă, trufie, vanitate.

ifos s. v. AROGANȚĂ. DEMNITATE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. POZIȚIE. RANG. SEMEȚIE. TREAPTĂ. TRUFIE. VANITATE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ífos (ífose), s. n.1. Rang, categorie. – 2. Pretenție, fumuri. Ngr. ὔφος (DAR; Gáldi 198). Sec. XVIII.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și da aere / ifose expr. a se grozăvi, a se îngâmfa.

Intrare: ifose
ifose
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ifos
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ifos
  • ifosul
  • ifosu‑
plural
  • ifose
  • ifosele
genitiv-dativ singular
  • ifos
  • ifosului
plural
  • ifose
  • ifoselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ifos

  • exemple
    • Ia să mai isprăviți cu ifosele astea! PAS, Z. IV. 253.
      surse: DLRLC
    • Răzbătea de afară un murmur nedeslușit de glasuri; cînd și cînd careva striga întărîtat. Ifosul lui Ghiță se dezumflă deplin. SADOVEANU, M. C. 202.
      surse: DLRLC
    • Da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vîri în ogradă cu atîta ifos? HOGAȘ, M. N. 9.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Îmi citea cu ifos biletul meu... Și-și ducea, privindu-mă cu foc, mînile la piept și le zvîrlea spre mine. SADOVEANU, O. V 654.
        surse: DLRLC
      • Cîntau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Lucrul care, totuși, nu împiedica pe măruntul meu călugăr de a-și da ifose profesionale. HOGAȘ, M. N. 118.
        surse: DLRLC

etimologie: