2 intrări

2 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

iesmuíre s. f. v. aghesmuire.

Intrare: iesmuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iesmuire
  • iesmuirea
plural
  • iesmuiri
  • iesmuirile
genitiv-dativ singular
  • iesmuiri
  • iesmuirii
plural
  • iesmuiri
  • iesmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: iesmui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iesmui
  • iesmuire
  • iesmuit
  • iesmuitu‑
  • iesmuind
  • iesmuindu‑
singular plural
  • iesmuiește
  • iesmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iesmuiesc
(să)
  • iesmuiesc
  • iesmuiam
  • iesmuii
  • iesmuisem
a II-a (tu)
  • iesmuiești
(să)
  • iesmuiești
  • iesmuiai
  • iesmuiși
  • iesmuiseși
a III-a (el, ea)
  • iesmuiește
(să)
  • iesmuiască
  • iesmuia
  • iesmui
  • iesmuise
plural I (noi)
  • iesmuim
(să)
  • iesmuim
  • iesmuiam
  • iesmuirăm
  • iesmuiserăm
  • iesmuisem
a II-a (voi)
  • iesmuiți
(să)
  • iesmuiți
  • iesmuiați
  • iesmuirăți
  • iesmuiserăți
  • iesmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • iesmuiesc
(să)
  • iesmuiască
  • iesmuiau
  • iesmui
  • iesmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)