2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ierosire2 sf vz irosire

ierosire1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: ierosi1] (Rel) Învestire a cuiva cu darul preoției.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. – Cf. a fierosi.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi.

ierosi1 vt [At: DA ms / P: i-e~ / V: fie~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἰερόυομαι] (Bis) A învesti pe cineva cu darul preoției Si: a hirotoni.

irosi [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) f~, ier~ / Pzi: ~sesc / E: cf afierosi] 1 vr (Înv; d. lichide) A se prelinge. 2-3 vtr A (se) împrăștia în exces și fără folos Si: a (se) pierde, a (se) risipi. 4 vr (Fig; d. oameni) A depune eforturi mari și inutile într-o anumită direcție. 5 vr (Îrg; d. case) A se surpa.

irosire sf [At: (a. 1835) URICARIUL VIII, 141 / V: ier~ / Pl: ~ri / E: irosi] 1 Prelingere a unor lichide Si: irosit1 (1). 2 Împrăștiere în exces și fără folos. 3 (Fig) Depunere de eforturi mari și inutile într-o anumită direcție. 4 Pierdere. 5 (Îrg) Surpare a unei case.

IROSÍ, irosesc, vb. IV. 1. Tranz. A consuma făcînd risipă; (cu privire la bani, la avere) a cheltui în mod ușuratic; a risipi. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. ◊ Fig. Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14. 2. Refl. Fig. A se răsfira, a se împrăștia în toate direcțiile; a dispărea, a se stinge. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286. Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341. Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126. Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12.

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; iroseală. Graba, lucrul de mîntuială, neatenția duc întotdeauna la irosirea materiei prime, la pierderea de timp, deci la scumpirea produselor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2786.

A SE IROSÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi în mod nechibzuit; a se consuma cu risipă. 2) (despre persoane) A se consuma, depunând eforturi mari și inutile. /Orig. nec.

A IROSÍ ~ésc tranz. (bani, bunuri materiale) A face să se irosească; a risipi; a cheltui. /Orig. nec.

irosì v. Mold. V. firosì: vaca ’mi irosia ogrinjii din căruță CR.

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd: se ducea la pădure s’aducă lemne, că taman le firosiserăm p’ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ irosesc pînea. V. afierosesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 să iroseáscă

irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri

irosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irosésc, imperf. 3 sg. iroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. iroseáscă

irosíre s. f., g.-d. art. irosírii; pl. irosíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IROSÍ vb. 1. v. cheltui. 2. a pierde, a risipi, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartușele degeaba.)

arată toate definițiile

Intrare: irosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irosi
  • irosire
  • irosit
  • irositu‑
  • irosind
  • irosindu‑
singular plural
  • irosește
  • irosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irosesc
(să)
  • irosesc
  • iroseam
  • irosii
  • irosisem
a II-a (tu)
  • irosești
(să)
  • irosești
  • iroseai
  • irosiși
  • irosiseși
a III-a (el, ea)
  • irosește
(să)
  • irosească
  • irosea
  • irosi
  • irosise
plural I (noi)
  • irosim
(să)
  • irosim
  • iroseam
  • irosirăm
  • irosiserăm
  • irosisem
a II-a (voi)
  • irosiți
(să)
  • irosiți
  • iroseați
  • irosirăți
  • irosiserăți
  • irosiseți
a III-a (ei, ele)
  • irosesc
(să)
  • irosească
  • iroseau
  • irosi
  • irosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ierosi
  • ierosire
  • ierosit
  • ierositu‑
  • ierosind
  • ierosindu‑
singular plural
  • ierosește
  • ierosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ierosesc
(să)
  • ierosesc
  • ieroseam
  • ierosii
  • ierosisem
a II-a (tu)
  • ierosești
(să)
  • ierosești
  • ieroseai
  • ierosiși
  • ierosiseși
a III-a (el, ea)
  • ierosește
(să)
  • ierosească
  • ierosea
  • ierosi
  • ierosise
plural I (noi)
  • ierosim
(să)
  • ierosim
  • ieroseam
  • ierosirăm
  • ierosiserăm
  • ierosisem
a II-a (voi)
  • ierosiți
(să)
  • ierosiți
  • ieroseați
  • ierosirăți
  • ierosiserăți
  • ierosiseți
a III-a (ei, ele)
  • ierosesc
(să)
  • ierosească
  • ieroseau
  • ierosi
  • ierosiseră
Intrare: irosire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irosire
  • irosirea
plural
  • irosiri
  • irosirile
genitiv-dativ singular
  • irosiri
  • irosirii
plural
  • irosiri
  • irosirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierosire
  • ierosirea
plural
  • ierosiri
  • ierosirile
genitiv-dativ singular
  • ierosiri
  • ierosirii
plural
  • ierosiri
  • ierosirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irosi ierosi

  • 1. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi.
    exemple
    • Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.
      surse: DLRLC
    • figurat Sînt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit. REBREANU, R. I 14.
      surse: DLRLC
    • Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri. GALACTION, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • Gîndurile pline de cruzime s-au irosit, iar durerea din trecut a rămas surdă în el. POPA, V. 341.
      surse: DLRLC
    • Noaptea se irosi ca bruma toamnei în răsăritul soarelui. ARDELEANU, D. 126.
      surse: DLRLC
    • Se irosește în aer, cucernic, busuiocul. IOSIF, PATR. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. a fierosi
    surse: DEX '98 DEX '09

irosire ierosire

etimologie:

  • vezi irosi
    surse: DEX '98 DEX '09