9 definiții pentru ieriță iriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ieriță sf [At: ANON. CAR. / V: ir~ / Pl: ~țe / E: bg ерица] (Bot; reg) 1 Grâu de primăvară. 2 (Înv) Grâu de vară, mic și roșiatic. 3 (Îf ir~) Torțel (Cuscuta europaea).

eriță (ieriță) f. grâu de primăvară. [Bulg. ERIȚĂ].

iriță f. grâu roșu de vară. [Rus. ĬARIȚA, din IARŬ, primăvară].

íriță f., pl. e (rus. sîrb. ĭárica, grîŭ de vară). Unde? Tortel.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iríță s. f.1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ieríță (iriță), s.f. (reg.) grâu de primăvară sau vară, mărunt sau roșu.

iríță s.f. (reg.) 1. torțel, cuscută, iniță. 2. grâu roșu de vară.

Intrare: ieriță
ieriță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iriță
  • irița
plural
genitiv-dativ singular
  • irițe
  • iriței
plural
vocativ singular
plural