7 definiții pentru ierbuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță.

IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță.

ierbuliță sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 338/7 / Pl: ~țe / E: iarbă + -uliță] 1-12 (Șhp) Iarbă (1, 5-6, 12-14) (tânără) Si: ierbușoară (1-12), ierbuță (1-12).

IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. Diminutiv al lui iarbă. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud ceriul tunînd, Să văd norii fulgerînd, Ierbulița-n șesuri dînd. ALECSANDRI, P. P. 287.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbulíță (rar) s. f., g.-d. art. ierbulíței; pl. ierbulíțe

ierbulíță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbulíței; pl. ierbulíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERBULÍȚĂ s. v. ierbușoară.

IERBULIȚĂ s. (BOT.) ierbușoară, ierbuță.

Intrare: ierbuliță
ierbuliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbuliță
  • ierbulița
plural
  • ierbulițe
  • ierbulițele
genitiv-dativ singular
  • ierbulițe
  • ierbuliței
plural
  • ierbulițe
  • ierbulițelor
vocativ singular
plural

ierbuliță

etimologie:

  • Iarbă + sufix -uliță.
    surse: DEX '98 DEX '09