7 definiții pentru ierbuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. (Reg.) Ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță.

IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. (Reg.) Ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță.

ierbuță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 49 / Pl: ~țe / E: iarbă + -uță] 1-12 (Șhp) Ierbuliță (1-12).

IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. Ierbuliță. Merge mîndra... Prin ierbuța pînă-n brîu Și ține murgul de frîu. ALECSANDRI, P. P. 49.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ierbúță (rar) s. f., g.-d. art. ierbúței; pl. ierbúțe

ierbúță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbúței; pl. ierbúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IERBUȚĂ s. (BOT.) ierbuliță, ierbușoară.

Intrare: ierbuță
ierbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbuță
  • ierbuța
plural
  • ierbuțe
  • ierbuțele
genitiv-dativ singular
  • ierbuțe
  • ierbuței
plural
  • ierbuțe
  • ierbuțelor
vocativ singular
plural

ierbuță

etimologie:

  • Iarbă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09