O definiție pentru ienuper


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ienúper (-ri), s. m. – Arbust, jneapăn (Iuniperus communis). – Var. iuniper, ieniper(e), i(e)nupăr. Lat. iuniperus (sec. XIX), probabil încrucișat cu tc. yenibahar, întrucît fructul lui se folosește și drept condiment. Der. directă din lat. (Scriban) nu pare posibilă, cf. jneapăn.

Intrare: ienuper
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ienuper
  • ienuperul
  • ienuperu‑
plural
  • ienuperi
  • ienuperii
genitiv-dativ singular
  • ienuper
  • ienuperului
plural
  • ienuperi
  • ienuperilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)