iefteni v vz ieftini

IEFTENI vb. IV v. ieftini.

eftini v vz ieftini

ieften, ~ă a, av vz ieftin

ieftin, ~ă [At: COD. VOR. 133/13 / V: eften, ef~, ~ten / Pl: ~i, ~e / E: ngr εὐθηνός] 1-2 a, av (Care se vinde) cu un preț mic. 3-4 av, a (În mod) convenabil. 5 av (Îe) A scăpa ~ A ieși dintr-o situație dificilă, fără urmări serioase. 6 a (Fig) Banal. 7 a (Fig) Fără valoare. 8 a (Fig; înv) Îndurător. 9 a (Fig; înv) Darnic.

ieftini [At: COD. VOR., ap. DA ms / V: efteni, ef~, iefteni / Pzi: ~nesc / E: ieftin] 1-2 vtr A (se) reduce prețul. 3 vr A-și pierde valoarea. 4 vt(a) (Înv) A se îndura.

IEFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (În opoziție cu scump) Care nu costă mult, care are un preț (reiativ) mic: convenabil. O stofă ieftină. ▭ Scump la tărîțe și ieftin la făină (sau la mălai), se spune despre cei care fac cu ușurință cheltuieli mari pentru lucruri de puțină importanță și se arată zgîrciți la cheltuieli mici pentru lucruri necesare. ◊ (Adverbial) O moșie cumpărată ieftin. ALECSANDRI, T. 251. Poți căpăta ușor și ieftin voia de a vîna. NEGRUZZI, S. I 330. ◊ Expr. A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase, fără greutăți sau neplăceri (prea mari). Nu-i venea să creadă că a scăpat atît de ieftin. CAMIL PETRESCU, O. II 685. 2. Lipsit de originalitate, fără valoare; comun, banal. Gherlaș a început să cunoască... zile de glorie. Dar o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Locotenentul, încurajat, continua cu ieftine răutăți despre femei. BART, E. 197. Minunată judecată, dar ieftină scuză. CARAGIALE, N. S. 22. – Variantă: ieften, -ă (CREANGĂ, P. 39) adj.

IEFTINI, ieftinesc, vb. IV. Tranz. A vinde cu un preț mai mic decît înainte, a reduce prețul. (Refl. pas.) Mărfurile s-au ieftinit. – Variantă: iefteni vb. IV.

IEFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos

A IEFTINI ~esc tranz. A face să fie mai ieftin; a reduce din preț. ~ mărfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin

ieftin a. 1. cu un preț mic: a vinde, a cumpăra ieftin; 2. fig. ușor: a scăpa ieftin. [Gr. bizantin EFTHINÓS (bulg. ieftin)].

ieftinì v. a (se) face ieftin.

ĭéftin și (vechĭ) éftin, -ă adj. (ngr. efthinós, de unde și bg. sîrb. jeftin). Cu preț mic, nu scump: pîne ĭeftină. Ușor, facil: succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin: a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest ĭeften.

ĭeftinésc v. tr. Fac ĭeftin: a ĭeftini o marfă. Vechĭ. Miluĭesc. V. refl. Mă fac ĭeftin: vĭața s’a ĭeftinit. Mi se pare ĭeftin: m’am ĭeftinit la acest lucru, și acuma văd că m’am înșelat cumpărîndu-l. – În vest ĭeftenesc. Vechĭ eft-.

ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine

ieftini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinesc, 3 sg. ieftinește, imperf. 1 ieftineam; conj. prez. 1 sg. să ieftinesc, 3 să ieftinească

ieftin adj. m., pl. ieftini; f. ieftină, pl. ieftine

ieftini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinesc, imperf. 3 sg. ieftinea; conj. prez. 3 să ieftinească

ieftin adj. m. (sil. ie-), pl. ieftini; f. sg. ieftină, pl. ieftine

ieftini vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ieftinesc, imperf. 3 sg. ieftinea; conj. prez. 3 sg. și pl. ieftinească

ieftin

ieftini

ieftin.

IEFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.

IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)

IEFTINI vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...)

ieftin adj. v. BANAL. COMUN. NEORIGINAL.

IEFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Prețuri ~.)

IEFTINI vb. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (S-au ~ prețurile la...)

Ieftin ≠ costisitor, scump

A ieftini ≠ a scumpi

A (se) ieftini ≠ a (se) scumpi

ieftin (ieftină), Adj. – 1. Care are un preț mic, convenabil. – 2. (Înv.) Generos, mărinimos. – Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR), cf. ngr. φτηνός, bg., sb. jevtin. – Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin); ieftini, vb. (a scădea prețul; înv., a fi milostiv); ieftenșug, s. n. (înv., milă; înv., ieftinătate); (i)eftinețe, s. f. (înv., milă); (i)eftinie, s. f. (milă), înv.

a se ieftini mălaiul expr. (intl.) 1. a apărea un decret de grațiere sau amnistiere a unor fapte penale. 2. a se vota o lege sau un articol de lege penală care ușurează situația condamnaților penali.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.

scump la tărâțe și ieftin la făină / la mălai expr. zgârcit la cheltuieli și risipitor când nu este cazul.