8 definiții pentru idiomorf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.

IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.

idiomorf, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr idiomorphe] (D. minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie.

IDIOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. [< fr. idiomorphe, cf. gr. idios – propriu, morphe – formă].

IDIOMÓRF, -Ă adj. 1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. 2. (biol.; despre caractere) condiționat de gene cu frecvență mică. (< fr. idiomorphe)

IDIOMÓRF ~ă (~i, ~e) (despre minerale) Care se caracterizează prin forme cristalografice specifice. /<fr. idiomorphe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idiomórf (-di-o-) adj. m., pl. idiomórfi; f. idiomórfă, pl. idiomórfe

idiomórf adj. m. (sil. -di-o-), pl. idiomórfi; f. sg. idiomórfă, pl. idiomórfe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IDIO- „propriu, specific, individual”. ◊ gr. idios „particular, propriu, specific” > fr. idio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. idio-.~androspor (v. andro-, v. spor), adj., (despre plante inferioare) la care organele sexuale se formează pe ramuri separate; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază raportul biologic care există între un organism individual și restul populației; ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule cu forme, conținut și funcții deosebite de ale celulelor învecinate; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre cristale) dezvoltat în forma cristalografică proprie; ~cinetic (v. -cinetic), adj., (despre substanțe chimice) capabil să producă modificări în structura cromozomică a organismelor; ~corologie (v. coro-1, v. -logie1), s. f., studiul arealelor taxonilor considerați ca entități separate; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre minerale) cu culoare proprie; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom sexuat; ~desmozomi (v. desmo-, v. -zom), s. m. pl., desmozomi care unesc celule de același tip; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologia organismelor individuale; ~gamie (v. -gamie), s. f., nume colectiv pentru autogamie și geitonogamie; ~glosie (v. -glosie), s. f., vorbire ininteligibilă cauzată de omisiunea unor sunete, inversiuni sau substituiri; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a morfologiei individuale a cromozomilor; ~lalie (v. -lalie), s. f., formă de dislalie, manifestată printr-un limbaj inventat, confuz și neinteligibil; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezintă forme cristalografice specifice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., termen colectiv pentru modificările morfologice și funcționale speciale ale plantelor; ~patie (v. -patie), s. f., boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, avînd propriile ei cauze; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., unitate activă și formativă a citoplasmei, considerată ca avînd funcții genetice; ~terie (v. -terie), s. f., monstruozitate vegetală esențial deosebită de tipul și de speciile înrudite; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblul factorilor ereditari localizați în nucleu, citoplasmă sau în plastide; sin. structura genetică a unui individ; ~top (v. -top), s. n., biocor al unui individ vegetal sau animal; ~trofic (v. -trofic), adj., care își poate asigura propria nutriție; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., aparat central al unui spermatocit, cuprinzînd aparatul Golgi și mitocodriile; sin. centrotecă.

Intrare: idiomorf
idiomorf adjectiv
  • silabație: i-di-o-morf info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiomorf
  • idiomorful
  • idiomorfu‑
  • idiomorfă
  • idiomorfa
plural
  • idiomorfi
  • idiomorfii
  • idiomorfe
  • idiomorfele
genitiv-dativ singular
  • idiomorf
  • idiomorfului
  • idiomorfe
  • idiomorfei
plural
  • idiomorfi
  • idiomorfilor
  • idiomorfe
  • idiomorfelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idiomorf

  • 1. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. biologie (Despre caractere) Condiționat de gene cu frecvență mică.
    surse: MDN '00

etimologie: