ideofrenie sf [At: DN² / P: i-de-o~ / E: fr idéofrénie] (Med) Boală mintală caracterizată printr-o anomalie a ideilor.

IDEOFRENIE s.f. Boală mintală caracterizată printr-o anomalie a ideilor. [Pron. -de-o-, gen. -iei. / < fr. idéophrénie].

IDEOFRENIE s. f. boală mintală prin anomalia ideilor. (< fr. idéophrénie)

ideofrenie (desp. -de-o-fre-) s. f., art. ideofrenia, g.-d. ideofrenii, art. ideofreniei

ideofrenie (-de-o-fre-) s. f., art. ideofrenia, g.-d. ideofrenii, art. ideofreniei

ideofrenie s. f. (sil. -de-o-fre-), art. ideofrenia, g.-d. ideofrenii, art. ideofreniei

IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică mintală caracterizată prin anomalia ideilor; ~genie (v. -genie₁), s. f., formare a ideilor; ~glosie (v. -glosie), s. f., termen prin care se pune în evidență însușirea de unicitate a personalității; ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de reprezentare a ideilor prin semne care sugerează obiectele; ~gramă (v. -gramă), s. f., semn grafic utilizat în scrierea hieroglifică pentru a nota un cuvînt sau o idee; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie₁), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unei excitări cerebrale.