7 definiții pentru iconografă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe.

ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe.

ICONOGRÁF, -Ă s.m. și f. Specialist în iconografie. [< fr. iconographe].

ICONOGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în iconografie. (< fr. iconographe)

ICONOGRÁF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în iconografie. [Sil. -no-graf] /<fr. iconographe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iconográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe

iconográfă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. iconográfei; pl. iconográfe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconografă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconogra
  • iconografa
plural
  • iconografe
  • iconografele
genitiv-dativ singular
  • iconografe
  • iconografei
plural
  • iconografe
  • iconografelor
vocativ singular
  • iconogra
  • iconografo
plural
  • iconografelor

iconograf, -ă iconografă

  • 1. Persoană care se ocupă cu iconografia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: