3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iare[1] av, c vz iar2 corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2.[1] (Copulativ) Și. [Var.: ia adv., conj.] – Et. nec. corectat(ă)

  1. În original după 1. urmează 3.. — valeriu

IA adv., conj. v. iar.

ere[1] av, c vz iar2 modificată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

iar1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: ns cf tc jar] (Reg) Braț secat al unei ape.

iar2 [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ră, (Ban) ar, (înv) ară, are, e[1], ere, eri, ~e / E: nct] 1 av Cuvânt care arată că acțiunea se repetă Si: iarăși. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (După „și” sau „dar”) Acum. 6 av (După „și” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (După „și” sau „dar”) În același timp. 8 av (Îvr; îcs) Cândai... ~ În caz că ... atunci. 9 c (Înv; exprimă opoziția) Dar. 10 c (Înv) Însă. 11 c Și. 12 c (Înv; după o propoziție negativă) Ci. 13 c (Înv; introduce o întrebare) Oare. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

ia2 sf [At: H X, 15 / Pl: ~re / E: rs яра] (Înv; șîc grâu-~) Grâu de primăvară.

IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: ia adv., conj.] – Et. nec.

IAR1 adv. (Și în forma iară) 1. (Pe lîngă un verb, arătînd repetarea acțiunii, stării etc.) Încă o dată, din nou; iarăși. Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Pe lîngă o parte de vorbire care se repetă, totdeauna precedat de «și») Mereu. Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. 2. De asemenea, tot, la fel. Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. – Variantă: ia adv.

IAR1 adv. 1) (indică repetarea unei acțiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăși. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec.

iar conj. arată o deosebire sau împotrivire (totdeauna la începutul propozițiunii): eu plec, iar tu rămâi ║ adv. indică o repețire: iar te întorci. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ia1 (înv., pop.) adv. (Plouă ~.)

ia (înv., pop.) adv., conjcț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. tot. (El avea o fată si ea ~ o fată.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iar adv.1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iar, iare, s.n. (reg.) Braț (crac) sec al unei ape curgătoare.

iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.

Intrare: iar (s.n.)
iar3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iar
  • iarul
  • iaru‑
plural
  • iare
  • iarele
genitiv-dativ singular
  • iar
  • iarului
plural
  • iare
  • iarelor
vocativ singular
plural
Intrare: iar / iară (adv.)
iar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • iar
iară1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • ia
iare adverb
adverb (I8)
  • iare
eră3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • e
er
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: iară (s.f.)
iară3 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ia
  • iara
plural
  • iare
  • iarele
genitiv-dativ singular
  • iare
  • iarei
plural
  • iare
  • iarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iar / iaadverb

  • 1. Încă o dată, din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iarăși
    • format_quote Plugul se înfige-n brazdă iară, Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA, P. 161. DLRLC
    • format_quote Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-oprește din mers. IOSIF, P. 3. DLRLC
    • format_quote O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
    • 1.1. Mereu. DLRLC
      sinonime: mereu
      • format_quote Omăt și iar omăt! CONTEMPORANUL, II 213. DLRLC
      • format_quote Frunză verde și iar verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. DLRLC
  • 2. De asemenea, la fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tot
    • format_quote Moșneagul avea o fată și baba iar o fată. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.