5 definiții pentru iarba-ciutei

Articole pe această temă:

!iárba-ciútei (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-ciútei

IARBA-CIÚTEI s. v. limba-cerbului, năvalnic, rujă, urechelniță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iarba-ciútei s. v. LIMBA-CERBULUI. NĂVALNIC. RUJĂ. URECHELNIȚĂ.

DORONICUM L., CUJDĂ, IARBA CIUTEI, fam. Compositae. Gen originar din Europa și Asia, cca 30 specii erbacee, vivace, înfloresc toată vara. Florile dispuse în unul sau mai multe capitule mari, semiglobuloase sau turtite, terminale. Involucrul cu foliolele dublu- sau triplu-seriate. Fructul, achenă păroasă.

Intrare: iarba-ciutei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarba-ciutei
plural
genitiv-dativ singular ierbii-ciutei
plural
vocativ singular
plural