IACOMI lat. Jacomus, varianta Iui Iacobus, din care derivă it. Giacomo. 1. Iacom (Ard II 198); -achi, 1679 (BCI VII 9). 2. Iacomi, grecul 1619 (D Gorj); – b 1662 (Isp III¹; 17 A IV 16, 105); -e, mold. (Sd XI 88); Iacomi, dascălul lui Dim. Cantemir; – sluger (Î. Div). Iacumi pîrcălab 1645 (DCpol). 3. Cu sinc. și suf. -an: Icoman (16 B II 57). 4. Comu (P¹¹).