6 definiții pentru ișlicel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic.Ișlic + suf. -el.

ișlicel sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ișlâc + -el] 1-8 (Șhp) Ișlic (1-4) (mic).

IȘLICÉL, ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic.Ișlic + suf. -el.

IȘLICÉL, ișlicele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui ișlic. Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162. De Sandul s-apropia, în posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle

ișlicél s. n., pl. ișlicéle

Intrare: ișlicel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ișlicel
  • ișlicelul
  • ișlicelu‑
plural
  • ișlicele
  • ișlicelele
genitiv-dativ singular
  • ișlicel
  • ișlicelului
plural
  • ișlicele
  • ișlicelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ișlicel

  • 1. învechit Diminutiv al lui ișlic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pe atunci, cînd nu se pomenea de viață publică... boierul... avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III 162.
      surse: DLRLC
    • De Sandul s-apropia, În posunar îl căta, Odoarele că-i găsea... Ișlicelu-i răsturna, Și cununa-i strălucea. TEODORESCU, P. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ișlic + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09