2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.

HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.

hutupi2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~pesc / E: hutupă] (Reg) 1 A îmbrânci. 2 A bate pe cineva până cade lat.

hutupi1 vt [At: LB / V: ~uchi, ~pa, ~pti / Pzi: ~pesc / E: nct] (Reg) A mânca cu lăcomie (și urât) Si: a înfuleca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hutupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 să hutupeáscă

hutupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hutupeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hutupí, hutupésc, vb. IV (reg.) 1. a mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca, a huzdopa, a hălpăcăi. 2. a îmbrânci.

Intrare: hutupire
hutupire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hutupire
  • hutupirea
plural
  • hutupiri
  • hutupirile
genitiv-dativ singular
  • hutupiri
  • hutupirii
plural
  • hutupiri
  • hutupirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hutupi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hutupi
  • hutupire
  • hutupit
  • hutupitu‑
  • hutupind
  • hutupindu‑
singular plural
  • hutupește
  • hutupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hutupesc
(să)
  • hutupesc
  • hutupeam
  • hutupii
  • hutupisem
a II-a (tu)
  • hutupești
(să)
  • hutupești
  • hutupeai
  • hutupiși
  • hutupiseși
a III-a (el, ea)
  • hutupește
(să)
  • hutupească
  • hutupea
  • hutupi
  • hutupise
plural I (noi)
  • hutupim
(să)
  • hutupim
  • hutupeam
  • hutupirăm
  • hutupiserăm
  • hutupisem
a II-a (voi)
  • hutupiți
(să)
  • hutupiți
  • hutupeați
  • hutupirăți
  • hutupiserăți
  • hutupiseți
a III-a (ei, ele)
  • hutupesc
(să)
  • hutupească
  • hutupeau
  • hutupi
  • hutupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hutupi

etimologie: