4 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hu sf vz huță

huța2 vtr [At: ȘEZ. III, 22 / V: u~ / Pzi: huț / E: huța] 1-2 A (se) legăna. 3-4 A (se) zgâlțâi.

huța1 i [At: ALECSANDRI, T. 385 / V: u~ / E: fo] 1 Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. 2 (Îe) A (se) da ~ (sau de-a ~) A (se) legăna.

huță sf [At: H XVII, 339 / Pl: ~țe / E: nct] (Trs) 1 Fiecare dintre cele două fete sau femei care gătesc mireasa. 2 Fiecare dintre femeile care duc, sâmbătă seara, înainte de cununie, la mire, cămașa de mire și „culmea”.

huță1 sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ~țe / E: cf huța] (Reg) Scrânciob.

HÚȚA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: úța interj.] – Formație onomatopeică.

ÚȚA interj. v. huța.

HÚȚA interj. Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa. [Var.: úța interj.] – Formație onomatopeică.

HÚȚA interj. Cuvînt care însoțește datul în leagăn, în scrînciob etc. ◊ Expr. A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa (în scrînciob etc.). Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Cînd te pierdeam printre păpuși; Cînd te dam huța pe picioare. VLAHUȚĂ, P. 113. Ia lasă-i și tu, măi nevastă!... zicea tata, dîndu-ne huța. CREANGĂ, A. 38. – Variantă: úța (ALECSANDRI, T. 385) interj.

HÚȚA interj. (se folosește pentru a însoți datul în scrânciob sau în leagăn)A se da ~ a) a se da în leagăn; b) a se legăna. /Onomat.

huța f. leagăn de petrecere al copiilor: tata dându-ne huța CR. [Onomatopee, după strigătul huța! huța! ce scot copiii la datul în leagăn].

húța-húța și úța-úța, interj. care arată legănarea. V. hîț.

hútă, hute, s.f. – (reg.) Sirenă (zona minieră Baia Mare). ♦ (top.) Huta, pas (587 m) între județele Maramureș și Satu Mare, via Săpânța. – Probabil din germ. Hupe „corn, sirenă; claxon”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

húța/húța-húța interj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hutá vb. I refl. (reg.) a se da în scrânciob, a se da huța.

huțá vb. I (reg.) a legăna, a balansa, a hâțâna, huțuța.

húță1, húțe, s.f. (reg.) scrânciob mic; leagăn de copii.

húță2, húțe, s.f. (reg.) fiecare din fetele care gătesc mireasa; una din femeile care duc la mire cămașa acestuia.

arată toate definițiile

Intrare: huta
huta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hută
hută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: huța
huța interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • huța
interjecție (I10)
  • uța
uța-uța interjecție
interjecție (I10)
  • uța-uța
huța-huța interjecție
interjecție (I10)
  • huța-huța
Intrare: huță
huță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

huța huța-huța uța uța-uța

  • 1. adesea repetat Cuvânt care însoțește datul în leagăn, în scrânciob etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. expresie A (se) da huța (sau de-a huța) = a (se) legăna, a (se) balansa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Cînd te pierdeam printre păpuși; Cînd te dam huța pe picioare. VLAHUȚĂ, P. 113.
        surse: DLRLC
      • Ia lasă-i și tu, măi nevastă!... zicea tata, dîndu-ne huța. CREANGĂ, A. 38.
        surse: DLRLC

etimologie: