hupire sf [At: DAMÉ, T. 58 / V: hulchire, hulcire, hulp~, huschire / Pl: ~ri / E: hupi] 1 Chin din cauza foamei prelungite Si: hupit¹ (1). 2 Lipsă de rod al cerealelor, legumelor, fructelor Si: hupit¹ (2). 3 Împiedicare a coacerii de către intemperii Si: hupit¹ (3). 4 Secare a bobului cerealelor Si: hupit¹ (4). 5 (Spc) Înnegrire a bobului de grâu din cauza unei boli Si: hupit¹ (5).

hulchire sf vz hupire

hulcire sf vz hupire

hulpire sf vz hupire

huschire sf vz hupire

hupi, hupesc, vb. IV (reg.) 1. a flămânzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbârcit.