2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huruitoare f. unealtă ce hurue și cu care își dau semnale paznicii de noapte.

huruitoáre f., pl. orĭ. Cîrîitoare.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

huruitor, ~oare [At: CĂLINESCU, E. O. I, 122 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: hurui1 + -tor] (Rar) 1 a Care produce zgomotul mersului unei căruțe. 2 a Care produce zgomotul rostogolirii unui butoi. 3 a Care produce zgomotul căderii mai multor obiecte tari unul peste altul. 4 sf Jucărie care se învârtește cu zgomot.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. – Pronunțat: -ru-i-.

HURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huruitor (-ru-i-) adj. m., pl. huruitori; f. sg. și pl. huruitoare

huruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.

Intrare: huruitoare
huruitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitoare
  • huruitoarea
plural
  • huruitori
  • huruitorile
genitiv-dativ singular
  • huruitori
  • huruitorii
plural
  • huruitori
  • huruitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: huruitor
huruitor adjectiv
  • silabație: hu-ru-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitor
  • huruitorul
  • huruitoru‑
  • huruitoare
  • huruitoarea
plural
  • huruitori
  • huruitorii
  • huruitoare
  • huruitoarele
genitiv-dativ singular
  • huruitor
  • huruitorului
  • huruitoare
  • huruitoarei
plural
  • huruitori
  • huruitorilor
  • huruitoare
  • huruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huruitor, huruitoareadjectiv

  • 1. rar Care huruie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Hurui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.