2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huruitoare f. unealtă ce hurue și cu care își dau semnale paznicii de noapte.

huruitoáre f., pl. orĭ. Cîrîitoare.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.

huruitor, ~oare [At: CĂLINESCU, E. O. I, 122 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: hurui1 + -tor] (Rar) 1 a Care produce zgomotul mersului unei căruțe. 2 a Care produce zgomotul rostogolirii unui butoi. 3 a Care produce zgomotul căderii mai multor obiecte tari unul peste altul. 4 sf Jucărie care se învârtește cu zgomot.

HURUITÓR, -OÁRE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. – Pronunțat: -ru-i-.

HURUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huruitór (-ru-i-) adj. m., pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre

huruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitóri; f. sg. și pl. huruitoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.

Intrare: huruitoare
huruitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitoare
  • huruitoarea
plural
  • huruitori
  • huruitorile
genitiv-dativ singular
  • huruitori
  • huruitorii
plural
  • huruitori
  • huruitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: huruitor
huruitor adjectiv
  • silabație: hu-ru-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huruitor
  • huruitorul
  • huruitoru‑
  • huruitoare
  • huruitoarea
plural
  • huruitori
  • huruitorii
  • huruitoare
  • huruitoarele
genitiv-dativ singular
  • huruitor
  • huruitorului
  • huruitoare
  • huruitoarei
plural
  • huruitori
  • huruitorilor
  • huruitoare
  • huruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huruitor

  • 1. rar Care huruie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Hurui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09