2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hurloi sn vz hornoi

URLOI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urlă.

hornoi sn [At: CALENDARIU (1814) 87/3 / V: ~rloi, hurloi, hurlou, urloi / Pl: ~oaie / E: horn + -oi] 1 Gaură făcută în acoperișul casei pe unde iese fumul. 2 (Îf hurloi, urloi) Horn (1). 3 Firidă în perete prin care iese fumul. 4 (Îf hurloi, urloi) Țeavă care duce fumul de la cuptor sau de la sobă în pod sau în coș3 (40) Si: burlan. 5 Horneț care leagă cuptorul de horn (1). 6 (Îf urloi) Coș3 (38). 7 (Înv; îf urloi) Conductă de apă. 8 (Reg; fig; îf hurloi) Uliță strâmtă, întortocheată și accidentată.

urloi sn [At: KLEIN, D. 489 / V: (reg) hurloaie sf, hu~, or~ / Pl: ~oaie / E: nct] (Trs) Coș pentru fum. 2 (Mun; Olt) Burlan (la sobă). 3 (Mun) Fiecare dintre deschiderile pentru curățare din coșul sobei, lipite cu lut. 4 (Olt) Bucată de tablă care astupă gura cuptorului sau orificiul prin care iese fumul din sobă, după ce nu se mai face foc Si: (reg) astupoi. 5 (Mun; Olt) Tub sau jgheab pentru apă. 6 Conductă (1). 7 (Reg) Uluc1 (2) (la streașină casei). 8 (Trs; Mun) Buștean găunos. 9 Vas făcut dintr-un buștean scobit Si: (reg) ulei3. 10 (Mun) Stup. 11 (Înv; Trs) Tun primitiv.

URLOI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urla.

URLOI, urloaie, s. n. (Regional) Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș; burlan. Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140.

urloiu n. olan. [Origină necunoscută].

urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hornoi, hornoaie, s.n. – 1. Coș la casă (Apșa de Jos, Biserica Albă). 2. Gaură, ascunzătoare (Apșa de Jos). – Der. din horn (< ucr. horn < germ. Horn) + suf. -oi (MDA).

Intrare: hornoi
hornoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
horloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hurlou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hurloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urloi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urloi
  • urloiul
  • urloiu‑
plural
  • urloaie
  • urloaiele
genitiv-dativ singular
  • urloi
  • urloiului
plural
  • urloaie
  • urloaielor
vocativ singular
plural
hurloi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urloi, urloaiesubstantiv neutru

  • 1. popular Canal cilindric (de olane) prin care trece fumul din sobe în coș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burlan
    • format_quote Am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobei, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. CARAGIALE, O. I 127. DLRLC
    • format_quote Codobaturile... se așterneau, în zborul lor iute, pe fața apei ș-apoi iarăși se ascundeau în cuiburile lor găurite ca niște urloaie într-acea coastă rîpoasă. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.