2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hupire sf [At: DAMÉ, T. 58 / V: hulchire, hulcire, hulp~, huschire / Pl: ~ri / E: hupi] 1 Chin din cauza foamei prelungite Si: hupit1 (1). 2 Lipsă de rod al cerealelor, legumelor, fructelor Si: hupit1 (2). 3 Împiedicare a coacerii de către intemperii Si: hupit1 (3). 4 Secare a bobului cerealelor Si: hupit1 (4). 5 (Spc) Înnegrire a bobului de grâu din cauza unei boli Si: hupit1 (5).

hupi [At: DAMÉ, T. 58 / V: hulchi, hulci, hulpi, huschi, opi, upi / Pzi: ~pesc / E: ns cf hulpav] 1 vi A suferi de foame prelungită. 2 vr (Mol; d. cereale, legume, fructe) A nu rodi. 3 vr (Mol; d. cereale, legume, fructe) A nu se coace din cauza intemperiilor. 4 vr (D. cereale) A avea bobul sec. 5 vr (Spc; d. grâu) A se înnegri din cauza unei boli.

upésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. upiti sen, a bea prea mult). Cresc prea mare și fără grăunțe (vorbind de cereale după prea multă ploaĭe). Tel. (rev. I. Crg. 9, 126). Mă pocîltesc de foame. – Mold. și mă hulpesc, (pop. huchesc, hulchesc) și mă hinchesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hupi (hupesc, hupit), vb.1. A fi flămînd. – 2. Despre fructe, a nu se coace. – Var. huchi, hulpi. Origine necunoscută. Pare a corespunde unei intenții expresive, asemănătoare cu cea a lui hap.Der. hupoare, s. f. (zăpușeală), în legătură cu hupi ca hăbuceală cu hap.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hupi, hupesc, vb. IV (reg.) 1. a flămânzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbârcit.

Intrare: hupire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hupire
  • hupirea
plural
  • hupiri
  • hupirile
genitiv-dativ singular
  • hupiri
  • hupirii
plural
  • hupiri
  • hupirilor
vocativ singular
plural
hulchire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hulcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hulpire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulpire
  • hulpirea
plural
  • hulpiri
  • hulpirile
genitiv-dativ singular
  • hulpiri
  • hulpirii
plural
  • hulpiri
  • hulpirilor
vocativ singular
plural
huschire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hupi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hupi
  • hupire
  • hupit
  • hupitu‑
  • hupind
  • hupindu‑
singular plural
  • hupește
  • hupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hupesc
(să)
  • hupesc
  • hupeam
  • hupii
  • hupisem
a II-a (tu)
  • hupești
(să)
  • hupești
  • hupeai
  • hupiși
  • hupiseși
a III-a (el, ea)
  • hupește
(să)
  • hupească
  • hupea
  • hupi
  • hupise
plural I (noi)
  • hupim
(să)
  • hupim
  • hupeam
  • hupirăm
  • hupiserăm
  • hupisem
a II-a (voi)
  • hupiți
(să)
  • hupiți
  • hupeați
  • hupirăți
  • hupiserăți
  • hupiseți
a III-a (ei, ele)
  • hupesc
(să)
  • hupească
  • hupeau
  • hupi
  • hupiseră
hulchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hulci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
huschi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)