hupi [At: DAMÉ, T. 58 / V: hulchi, hulci, hulpi, huschi, opi, upi / Pzi: ~pesc / E: ns cf hulpav] 1 vi A suferi de foame prelungită. 2 vr (Mol; d. cereale, legume, fructe) A nu rodi. 3 vr (Mol; d. cereale, legume, fructe) A nu se coace din cauza intemperiilor. 4 vr (D. cereale) A avea bobul sec. 5 vr (Spc; d. grâu) A se înnegri din cauza unei boli.

hulchi v vz hupi

hulci v vz hupi

hulpi v vz hupi

huschi v vz hupi

upi v vz hupi

hulchésc, V. upesc.

hupésc, V. upesc.

upésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. upiti sen, a bea prea mult). Cresc prea mare și fără grăunțe (vorbind de cereale după prea multă ploaĭe). Tel. (rev. I. Crg. 9, 126). Mă pocîltesc de foame. – Mold. și mă hulpesc, (pop. huchesc, hulchesc) și mă hinchesc.

hupi (hupesc, hupit), vb. – 1. A fi flămînd. – 2. Despre fructe, a nu se coace. – Var. huchi, hulpi. Origine necunoscută. Pare a corespunde unei intenții expresive, asemănătoare cu cea a lui hap. – Der. hupoare, s. f. (zăpușeală), în legătură cu hupi ca hăbuceală cu hap.

hupi, hupesc, vb. IV (reg.) 1. a flămânzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbârcit.