32 de definiții pentru hop (interj.)
din care- explicative (26)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOP, (I) interj., (II) hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână a) unui lucru. Expr. Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! ♦ Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). II. S. n. 1. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). ♦ Fig. (Fam.) Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.
hop [At: ȚICHINDEAL, F. 199/20 / V: hăpa, ~a, ~ai, hup, hupa, up / Pl: ~uri sn / E: fo] 1-3 i (Șîc ~ai-dupai, ~ai-țupai) Exclamație care însoțește (o săritură peste un obstacol,) (ridicarea unei greutăți sau) căderea, scăparea ori aruncarea unui obiect din mână Si: hopâc (1-3). 4 i (În chiuituri la un dans popular; are; îc) ~zup, ~ țup(a), ~ lupa, ~ai-da Exclamație care subliniază un salt sau altă figură de virtuozitate. 5 i (Fam) îndemn adresat unei persoane (în vârstă) pentru a face efortul de a urca. 6 Îndemn adresat copiilor mici pentru a se ridica în picioare. 7 i (Fam; îlav) ~ așa Îndemn adresat copiilor mici când îi săltăm pe genunchi sau îi ridicăm în brațe. 8-9 i (Cu valoare verbală) Exclamație care exprimă surpriza față de (sosirea cuiva sau) alt eveniment neașteptat. 10 i (Cu valoare verbală) Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută. 11 i (Îf hopa) Îndemn adresat copiilor mici pentru a se așeza. 12 i (Îe) ~ de (sau într-)o parte Țicnit. 13 i (Îe) ~ odată Hop (9). 14 i (Îf hup! up!) Strigăt vânătoresc Cf hep! hep! 15 av Deodată. 16 sn Salt. 17 sn Obstacol pe un drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). 18 sn Ridicătură de pământ asemănătoare unui prag. 19 sn (Fig) Dificultate. 20 sn Săritură a unui vehicul peste un obstacol. 21 sf (Cor; îf hupa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 22 Melodie după care se execută acest dans. 23 (Îc) ~a(i)-Mitică Păpușă din celuloid care revine întotdeauna la poziție verticală, pentru că are centrul de greutate situat la bază.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOP (I) interj., (II) hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână) a unui lucru. ◊ Expr. Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! ♦ Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). II. S. n. 1. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). ♦ Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOP1 interj. (Și în forma hopa) 1. Exclamație care însoțește diferite gesturi sau mișcări. a) Însoțește o săritură peste un obstacol sau o săltare (la joc, mai ales în chiuituri). Sai... pe ici, pe crucea căruței. Ho... pa! Ia, acum te văd și eu că ești voinică. CREANGĂ, P. 123. Hop! leliță, lelișoară, Păsărica mea ușoară, Tot gîndesc și iar gîndesc Că pe cine să iubesc? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. Nu zice hop pînă n-ai sărit (= nu te bucura pînă nu vezi sfîrșitul). ◊ (Numai în forma hopa, urmat de «țupa») Hopa-țupa, Danilache! Haide, taică, hopa-țupa! CARAGIALE, S. 44. Hopa-țupa, țupa-lupa, Amîndoi cîntam, Hopa-țupa, țupa-lupa, Rîdeam și giucam. ALECSANDRI, T. 5. b) (Mai ales în forma hopa) Însoțește (ca îndemn) o ridicare a unei greutăți mari. Din lopeți și chingi fac targa, Pun pe ea mantalele. – La ostaș, ostaș ia seama. – Hopa! mergem, dragule. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. ♦ (Uneori urmat de «așa») Exclamație care însoțește ridicarea în brațe sau săltarea (în sus sau pe genunchi) a unui copil. c) Însoțește o cădere, o aruncare sau o scăpare (din mînă) a unui lucru. Numai ce, hop! cade pe ea o cioară. ȘEZ. III 187. 2. (Cu valoare de verb, este rostită la sosirea pe neașteptate a cuiva; și în forma hup) Iată că vine. Cînd să mă descurc din greutatea lanțului, hop și forhaierul (= artificierul) Noe. DAVIDOGLU, M. 22. Hup și altul. L-am închis pe prostu cu Ioana țiganca! Ha, ha, ha... ALECSANDRI, T. 356. ♦ Exclamație care însoțește o întîmplare neașteptată. Auzi, nătărăii! pentru că mi-e drag să șed la vorbă, hop! li se nazare nu știu ce. NEGRUZZI, S. III 15. 3. Exprimă o surpriză (mai ales neplăcută). Taman oprisem caii să mai răsufle, cînd, hopa, ne pomenim cu unul gras, al dracului, că vine la noi. PREDA, Î. 82. Hopa!... Ne-au luat-o alții înainte. STANCU, D. 189. – Variante: hopa, hopai (la TDRG), hup interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOP1 interj. 1) (se folosește, uneori repetat, în timpul săriturii peste un obstacol sau în timpul jocului). 2) (se folosește ca exclamație când cineva sosește pe neașteptate). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hop int. exprimă sgomotul săririi: hop așa! ║ n. 1. săritură peste o adâncime periculoasă; 2. adâncime sau șanț greu de trecut: încălecați și luați seama la hopuri NEGR.; 3. fig. greutate, piedică: mai avem încă un hop ISP. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hop, interj. care arată huĭetu săririĭ saŭ sosiriĭ: Hop! Am sărit șanțu! Hop! Am sosit și eŭ! Hop și eŭ! Nu pot face nimic, că hop și tu! S. n., pl. urĭ, 1. Accident de teren pe drum: căruța se saltă și se clatină la hopurĭ (V. șoavă); 2. Fig. Dificultate de învins: am trecut și acest hop! 3. Fc. Horă („țopăĭală”). V. clacă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOPA interj. v. hop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOPAI interj. v. hop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HUP interj. v. hop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HUP interj. v. hop.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HUP interj. v. hop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăpa i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hopa i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hopai i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hup i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hupa i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
op3 i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opa i vz hop
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOPA interj. V. hop.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOPAI interj. V. hop.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOPA interj. v. hop1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOPAI interj. v. hop1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hop-de-o-parte m. desmetic, nebun: un soiu de hop-de-o-parte cu portul și cu gândul AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hopa! int. hop: a zis hopa și a sărit groapa PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hup! int. V. hop: hup și altul. AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hópa și hópaĭ interj. maĭ amplă de cît hop și care arată sărirea, rîdicarea, suirea: Hopa! M’am sculat! În unire cu țupa și țupaĭ arată sărirea saŭ dansarea continuă: hopaĭ, țupaĭ, ursule! (zic și Turciĭ hoppala!). V. opa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ópa, interj. care arată scularea și care se întrebuințează în limba copiilor cînd încep a vorbi. V. hop, hopa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hop/hopa interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hop1/hopa interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hop/hopa interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+hop-țop interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hopa v. hop1
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hopa v. hop1
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s. n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s. f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hopinterjecție
- 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână) a unui lucru. DEX '09 DLRLC
- Sai... pe ici, pe crucea căruței. Ho... pa! Ia, acum te văd și eu că ești voinică. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
- Hop! leliță, lelișoară, Păsărica mea ușoară, Tot gîndesc și iar gîndesc Că pe cine să iubesc? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. DLRLC
- Din lopeți și chingi fac targa, Pun pe ea mantalele. – La ostaș, ostaș ia seama. – Hopa! mergem, dragule. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. DLRLC
- Numai ce, hop! cade pe ea o cioară. ȘEZ. III 187. DLRLC
- Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. DEX '09 DLRLC
-
- 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! DEX '09 DLRLC
- Cînd să mă descurc din greutatea lanțului, hop și forhaierul (= artificierul) Noe. DAVIDOGLU, M. 22. DLRLC
- Hup și altul. L-am închis pe prostu cu Ioana țiganca! Ha, ha, ha... ALECSANDRI, T. 356. DLRLC
- 2.1. Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. DEX '09 DLRLC
- Auzi, nătărăii! pentru că mi-e drag să șed la vorbă, hop! li se nazare nu știu ce. NEGRUZZI, S. III 15. DLRLC
-
-
- 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). DEX '09 DLRLC
- Taman oprisem caii să mai răsufle, cînd, hopa, ne pomenim cu unul gras, al dracului, că vine la noi. PREDA, Î. 82. DLRLC
- Hopa!... Ne-au luat-o alții înainte. STANCU, D. 189. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09