opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

humuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: humui] (Mol) 1 Spoire a pereților cu argilă Si: humuit1 (1). 2 Lipire a crăpăturilor cu argilă Si: humuit1 (2).

HUMUI, humuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.

humui vt [At: CREANGĂ, P. 287 / Pl: ~esc / E: humă + -ui] 1 (Mol) A spoi pereții cu argilă. 2 A lipi crăpăturile cu argilă.

HUMUI, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.

HUMUI, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a da cu humă. [Bordeiul] într-una cată să-l ungi cu lut și să-l humuiești cu humă. SADOVEANU, P. M. 246. Lipi cuptioriul, îl humui și-l griji. CREANGĂ, P. 287.

A HUMUI ~iesc tranz. pop. (pereți, prispe etc.) A acoperi cu humă; a da cu humă. /humă + suf. ~ui

humuì v. a unge cu humă: lipi cuptorul și-l humui.

humuĭésc v. tr. (d. humă). Nord. Lipesc (muruĭesc) cu humă: o încăpere mică, lipită cu lut și humuită (Sadov. VR. 1911, 3, 324).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

humui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiesc, 3 sg. humuiește, imperf. 1 humuiam; conj. prez. 1 sg. să humuiesc, 3 să humuiască

humui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiesc, imperf. 3 sg. humuia; conj. prez. 3 să humuiască

humui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiesc, imperf. 3 sg. humuia; conj. prez. 3 sg. și pl. humuiască

Intrare: humuire
humuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • humuire
  • humuirea
plural
  • humuiri
  • humuirile
genitiv-dativ singular
  • humuiri
  • humuirii
plural
  • humuiri
  • humuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: humui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • humui
  • humuire
  • humuit
  • humuitu‑
  • humuind
  • humuindu‑
 singular plural
  • humuiește
  • humuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • humuiesc
 (să)
  • humuiesc
  • humuiam
  • humuii
  • humuisem
a II-a (tu)
  • humuiești
 (să)
  • humuiești
  • humuiai
  • humuiși
  • humuiseși
a III-a (el, ea)
  • humuiește
 (să)
  • humuiască
  • humuia
  • humui
  • humuise
plural I (noi)
  • humuim
 (să)
  • humuim
  • humuiam
  • humuirăm
  • humuiserăm
  • humuisem
a II-a (voi)
  • humuiți
 (să)
  • humuiți
  • humuiați
  • humuirăți
  • humuiserăți
  • humuiseți
a III-a (ei, ele)
  • humuiesc
 (să)
  • humuiască
  • humuiau
  • humuiră
  • humuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

humui, humuiescverb

  • 1. regional A unge, a lipi, a da cu humă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Bordeiul] într-una cată să-l ungi cu lut și să-l humuiești cu humă. SADOVEANU, P. M. 246. DLRLC
    • format_quote Lipi cuptioriul, îl humui și-l griji. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
etimologie:
  • Humă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.