HUMI-/HUMO- elem. „humus”. (< fr. humi-, humo-, cf. lat. humus, pământ)

HUMO- elem. humi-.

HUMI- „pămînt, humus, materie organică”. ◊ L. humus „sol, pămînt, țărînă” > fr. humi-, engl. id. > rom. humi-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre organisme) care trăiește în humus sau în frunze moarte; ~fer (v. -fer), adj., care conține materie organică; ~form (v. -form), adj., cu aspect de humus; ~gen (v. -gen₂), adj., care produce humus.

HUMO- „humus, pămînt”. ◊ L. humus „sol, teren” > fr. humo- > rom. humo-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul evoluției diferitelor forme de humus.