HULUBAȘ, hulubași, s. m. (Mold.) Diminutiv al lui hulub. Sînt tineri și se iubesc ca doi hulubași. VLAHUȚĂ, O. A. III 139. Fă-mă hulubaș de-argint Cu aripele de vînt. ALECSANDRI, P. P. 410. ◊ Fig. (La pl., despre o pereche tînără) Bună ziua, hulubașii moșului. CONTEMPORANUL, VI_I 484.