2 intrări

56 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hultuit2, ~ă a vz altoit2

ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultui vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultui vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOIT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

ALTOIT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

HULTUI vb. IV v. altoi2.

altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

altoit2, ~ă a [At: ECONOMIA, 118/9 / V: ~tuit~, ~ă (Trs) olto~, ~ă, (dial) oltonit, ~ă, oltuit, ~ă, (Mol) ultuit, ~ă hultuit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: altoi2] 1 (Hor) Care a fost altoit2 (2). 2 (Reg) Vaccinat2. 3 (Fam) Bătut2.

hultui v vz altoi2

oltăni[1] v vz altoi2 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoi2[1] v vz altoi2 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

oltoni[1] v vz altoi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ALTOI, Mold. Trans. OLTOI (-oesc) I. vb. tr. 1 🌿 A lua dintr’o plantă o mlădiță și a o introduce, făcîndu-se o tăietură, într’o altă plantă, pentru a da acesteia calitățile celei dintîiu și a-i înnobila speța 2 fig. A împlînta, a face să trăească în ceva, în cineva (o însușire): mîndrie pe care a știut s’o altoiască adînc și în jalea și în veselia ostașului romîn (ODOB.) 3 🩺 A vaccina. II. vb. refl. familiar A se schimba prin introducerea unui element nou: de cînd obiceiurile noastre s’au altoit cu „parole d’honneur” altoiul a corupt în parte vechea și curata simplitate (I. -GH.) [ung. oltani].

ALTOIT I. adj. p. ALTOI contr. NEALTOIT. II. sbst 1 🌿 Faptul de a altoi 2 🩺 Vaccinare.

ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultui (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

ALTOIT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. Pomi altoiți.Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mină cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73.

ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultui vb. IV] – Magh. oltani.

ALTOIT2, -Ă, altoiți, -te, adj. Care a fost supus altoirii. – V. altoi2.

A ALTOI ~iesc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, relații) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani

altoì v. 1. a sădi un altoiu; 2. a vaccina, a împărtăși prin artă o boală molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde și forma moldovenească hultui].

altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

altoi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, 3 sg. altoiește, imperf. 1 altoiam; conj. prez. 1 sg. să altoiesc, 3 să altoiască

altoi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, imperf. 3 sg. altoia; conj. prez. 3 să altoiască

altoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, imperf. 3 sg. altoia; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiască

altoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, conj. altoiască)

altoiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALTOI vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

ALTOI vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.

ALTOIT adj. (înv. și reg.) prăsad. (Măr ~.)

ALTOI vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

altoi vb. v. ATINGE. BATE. INOCULA. LOVI. VACCINA.

ALTOIT adj. (înv. și reg.) prăsad. (Măr ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

altoi (altoiesc, altoit), vb.1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var.Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

altoi2, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).

oltoni, oltonesc, (altoi, oltoi), vb. tranz. – (reg.) 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrăde / Și pomii ți-i oltone (Memoria, 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALRRM, 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu; DA, Galdi, cf. DER; DLRM, DEX).

oltonit, -ă, oltoniți, -te, adj, – (reg.) 1. (ref. la pom) Cu inserția unei ramuri dintr-o altă plantă. 2. Vaccinat. 3. Lovit. – Din oltoni.

altoi, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltóág „a altoi”.

oltoni, oltonesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrăde. / Și pomii ți-i oltone” (Memoria 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALR 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (< magh. olt „a altoi; a vaccina”).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni

altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit

Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altoi
  • altoire
  • altoit
  • altoitu‑
  • altoind
  • altoindu‑
singular plural
  • altoiește
  • altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • altoiesc
(să)
  • altoiesc
  • altoiam
  • altoii
  • altoisem
a II-a (tu)
  • altoiești
(să)
  • altoiești
  • altoiai
  • altoiși
  • altoiseși
a III-a (el, ea)
  • altoiește
(să)
  • altoiască
  • altoia
  • altoi
  • altoise
plural I (noi)
  • altoim
(să)
  • altoim
  • altoiam
  • altoirăm
  • altoiserăm
  • altoisem
a II-a (voi)
  • altoiți
(să)
  • altoiți
  • altoiați
  • altoirăți
  • altoiserăți
  • altoiseți
a III-a (ei, ele)
  • altoiesc
(să)
  • altoiască
  • altoiau
  • altoi
  • altoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hultui
  • hultuire
  • hultuit
  • hultuitu‑
  • hultuind
  • hultuindu‑
singular plural
  • hultuiește
  • hultuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiesc
  • hultuiam
  • hultuii
  • hultuisem
a II-a (tu)
  • hultuiești
(să)
  • hultuiești
  • hultuiai
  • hultuiși
  • hultuiseși
a III-a (el, ea)
  • hultuiește
(să)
  • hultuiască
  • hultuia
  • hultui
  • hultuise
plural I (noi)
  • hultuim
(să)
  • hultuim
  • hultuiam
  • hultuirăm
  • hultuiserăm
  • hultuisem
a II-a (voi)
  • hultuiți
(să)
  • hultuiți
  • hultuiați
  • hultuirăți
  • hultuiserăți
  • hultuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hultuiesc
(să)
  • hultuiască
  • hultuiau
  • hultui
  • hultuiseră
ultui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holtui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • altui
  • altuire
  • altuit
  • altuitu‑
  • altuind
  • altuindu‑
singular plural
  • altuiește
  • altuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • altuiesc
(să)
  • altuiesc
  • altuiam
  • altuii
  • altuisem
a II-a (tu)
  • altuiești
(să)
  • altuiești
  • altuiai
  • altuiși
  • altuiseși
a III-a (el, ea)
  • altuiește
(să)
  • altuiască
  • altuia
  • altui
  • altuise
plural I (noi)
  • altuim
(să)
  • altuim
  • altuiam
  • altuirăm
  • altuiserăm
  • altuisem
a II-a (voi)
  • altuiți
(să)
  • altuiți
  • altuiați
  • altuirăți
  • altuiserăți
  • altuiseți
a III-a (ei, ele)
  • altuiesc
(să)
  • altuiască
  • altuiau
  • altui
  • altuiseră
Intrare: altoit (adj.)
altoit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoit
  • altoitul
  • altoitu‑
  • altoi
  • altoita
plural
  • altoiți
  • altoiții
  • altoite
  • altoitele
genitiv-dativ singular
  • altoit
  • altoitului
  • altoite
  • altoitei
plural
  • altoiți
  • altoiților
  • altoite
  • altoitelor
vocativ singular
plural
altuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altuit
  • altuitul
  • altui
  • altuita
plural
  • altuiți
  • altuiții
  • altuite
  • altuitele
genitiv-dativ singular
  • altuit
  • altuitului
  • altuite
  • altuitei
plural
  • altuiți
  • altuiților
  • altuite
  • altuitelor
vocativ singular
plural
ultuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltonit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oltoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hultuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hultuit
  • hultuitul
  • hultuitu‑
  • hultui
  • hultuita
plural
  • hultuiți
  • hultuiții
  • hultuite
  • hultuitele
genitiv-dativ singular
  • hultuit
  • hultuitului
  • hultuite
  • hultuitei
plural
  • hultuiți
  • hultuiților
  • hultuite
  • hultuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

altoit, altoiadjectiv

  • 1. Care a fost supus altoirii. DEX '09 DLRLC
    sinonime: prăsad
    • format_quote Pomi altoiți. DLRLC
    • format_quote Primăvara, venea cu un trandafir altoit la butonieră și în mînă cu un buchet, din care da la toți. BASSARABESCU, V. 73. DLRLC
etimologie:

altoi, altoiescverb

  • 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăsădi
    • format_quote Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun. DLRLC
    • format_quote figurat Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mândria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. DLRLC
  • 2. familiar A bate, a lovi, a plesni pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.