2 definiții pentru huiduca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huiduca vi [At: POMPILIU, B. 1011 / Pzi: 3 ~u / E: ns cf hui2] (D. care) A face zgomot Cf hurduca, hurui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

HUIDUCÁ, huidúc, vb. I. Intranz. A produce zgomot. (prin încrucișare între hui și hurduca)

Intrare: huiduca
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huiduca
  • huiducare
  • huiducat
  • huiducatu‑
  • huiducând
  • huiducându‑
singular plural
  • huidu
  • huiducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huiduc
(să)
  • huiduc
  • huiducam
  • huiducai
  • huiducasem
a II-a (tu)
  • huiduci
(să)
  • huiduci
  • huiducai
  • huiducași
  • huiducaseși
a III-a (el, ea)
  • huidu
(să)
  • huiduce
  • huiduca
  • huiducă
  • huiducase
plural I (noi)
  • huiducăm
(să)
  • huiducăm
  • huiducam
  • huiducarăm
  • huiducaserăm
  • huiducasem
a II-a (voi)
  • huiducați
(să)
  • huiducați
  • huiducați
  • huiducarăți
  • huiducaserăți
  • huiducaseți
a III-a (ei, ele)
  • huidu
(să)
  • huiduce
  • huiducau
  • huiduca
  • huiducaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)