2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

huhura vi [At: SEVASTOS, N. 231 / Pzi: 3 huhură și ~rea / E: fo] (Reg) 1 A striga de bucurie Si: a huhureza (1) Cf chiui, a hăuli. 2 (D. cal) A necheza. 3 (D. huhurez) A emite sunetul caracteristic speciei Si: a huhureza (2) Cf a huhăi.

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. (Rar) A striga (de bucurie), a chioti, a chiui. Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231.

A HUHURÁ pers. 3 húhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huhurá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 húhură

huhurá vb., ind. prez. 3 sg. huhureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUHURÁ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

huhura vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

HUHURÁ, húhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)

Intrare: huhurare
huhurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huhurare
  • huhurarea
plural
  • huhurări
  • huhurările
genitiv-dativ singular
  • huhurări
  • huhurării
plural
  • huhurări
  • huhurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: huhura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huhura
  • huhurare
  • huhurat
  • huhuratu‑
  • huhurând
  • huhurându‑
singular plural
  • huhură
  • huhurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huhur
(să)
  • huhur
  • huhuram
  • huhurai
  • huhurasem
a II-a (tu)
  • huhuri
(să)
  • huhuri
  • huhurai
  • huhurași
  • huhuraseși
a III-a (el, ea)
  • huhură
(să)
  • huhure
  • huhura
  • huhură
  • huhurase
plural I (noi)
  • huhurăm
(să)
  • huhurăm
  • huhuram
  • huhurarăm
  • huhuraserăm
  • huhurasem
a II-a (voi)
  • huhurați
(să)
  • huhurați
  • huhurați
  • huhurarăți
  • huhuraserăți
  • huhuraseți
a III-a (ei, ele)
  • huhură
(să)
  • huhure
  • huhurau
  • huhura
  • huhuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huhura regional

etimologie: