2 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hronică sf vz hronic

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.

HRÓNIC, hronice, s. n. (Înv.) Cronică (1). – Din ngr. hronikón.

cronică sf [At: M. COSTIN. ap. LET I 216/27 / V: (înv) ~nic sn, hro~ / S: (înv) chro~ / Pl: ~ici și (rar) ~ice / E: lat chronica, fr chronique] 1 Lucrare istorică, specifică Evului Mediu, în care se expun cronologic evenimentele sociale, politice, familiale din viața unui popor Si: letopiseț. 2 (Pex) Scriere care cuprinde o cronică. 3 Articol al unui ziar sau al unei reviste, în care se relatează noutăți importante din viața politică, culturală, socială etc. 4 Rubrică din ziare sau reviste, cuprinzând cronici (3). 5 Scurtă comunicare oficială, privind schimbări în guvern, mișcări în corpul diplomatic etc.

hronic sn [At: DEX / V: sf / Pl: ~ce / E: ngr χρονιϰόν] (Înv) Cronică.

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.[1]

  1. Var. hronic, hronică LauraGellner

CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Serie de însemnări, obișnuite mai ales în evul mediu și cuprinzînd o înregistrare cronologică, de obicei lipsită de discernămînt critic, a evenimentelor sociale, politice și familiare, făcute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere, uneori păstrată în manuscris, cuprinzînd asemenea însemnări (și servind adesea drept bază istoricilor moderni); letopiseț. Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. IST. R.P.R. 137. Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. CR. II 278. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151 2. Articol dintr-un ziar sau dintr-o Revistă care comentează evenimente de actualitate, politice, sociale și culturale, interne sau externe. Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală. 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva. Cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. RUSSO, O. 48. – Pl. și: (învechit) cronice (EMINESCU, O. I 32, BĂLCESCU, O. I 64).

HRÓNIC, hronice, s. n. (Învechit) Cronică (1).

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp].

CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)

román-crónică s. n. Roman care își propune să fie o cronică a epocii pe care o prezintă ◊ „În ce privește modalitatea romanului-cronică, putem depista rădăcinile până la Neculce.” Luc. 3 VIII 67 p. 9. ◊ „Scriitorul își propune, așadar, să realizeze un roman-cronică, o radiografie cât mai exactă a evenimentelor, a comportamentului uman în fața unor evenimente-limită pline de tragism [...]” R.lit. 3 X 74 p. 4. ◊ „Romanul cronică” R.lit. 17 VIII 78 p. 9; v. și Săpt. 28 XII 73 p. 4, R.l. 21 II 75 p. 2 (din roman + cronică)

CRÓNICĂ ~ci f. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt expuse în ordine cronologică; letopiseț; anale. 2) Scurtă comunicare (în ziar, la radio, televiziune) care comentează evenimentele la ordinea zilei. [G.-D. cronicii] /<fr. chronique, lat. chronica[1]

  1. Var. hronic, hronică LauraGellner

cronică f. 1. narațiunea faptelor după ordinea timpului: cronicele Moldovei se mai numesc și letopisețe; 2. partea unui ziar unde se rapoartă principalele știri politice și literare: cronică politică, teatrală, muzicală; 3. fig. ceea ce se vorbește (mai ales de rău), sgomot ce circulă: cronică scandaloasă.

hronic n. cronică: Hronicul Moldo-Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.].

Huru (Cronica lui) m. pretinsă istorie scrisă în limba românească din 1494, tradusă de spătarul Clănău și publicată de Asache. Stilul și coprinsul dovedesc neautenticitatea ei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici

hrónic (înv.) s. n., pl. hrónice

crónică s. f., g.-d. art. crónicii; pl. crónici[1]

  1. Var. hronic, hronică LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: cronică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cronică
  • cronica
plural
  • cronici
  • cronicile
genitiv-dativ singular
  • cronici
  • cronicii
plural
  • cronici
  • cronicilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronic
  • hronicul
  • hronicu‑
plural
  • hronice
  • hronicele
genitiv-dativ singular
  • hronic
  • hronicului
plural
  • hronice
  • hronicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronică
  • hronica
plural
  • hronici
  • hronicile
genitiv-dativ singular
  • hronici
  • hronicii
plural
  • hronici
  • hronicilor
vocativ singular
plural
Intrare: hronic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronic
  • hronicul
  • hronicu‑
plural
  • hronice
  • hronicele
genitiv-dativ singular
  • hronic
  • hronicului
plural
  • hronice
  • hronicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hronică
  • hronica
plural
  • hronici
  • hronicile
genitiv-dativ singular
  • hronici
  • hronicii
plural
  • hronici
  • hronicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cronică hronic hronică

  • 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în Evul Mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale.
    exemple
    • Cronica întîmplărilor mai însemnate, petrecute pînă la anul 1499, scrisă de un cronicar rămas anonim, s-a păstrat în traducere germană. IST. R.P.R. 137.
      surse: DLRLC
    • Intriga în Hamlet e luată din cronicile Danemarcii. GHEREA, ST. CR. II 278.
      surse: DLRLC
    • Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
      surse: MDN '00
  • 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cronică internațională. Cronică locală. Cronică muzicală.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare.
      surse: DN
    • 2.2. Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Comentariu, de obicei răutăcios, făcut asupra unor evenimente neînsemnate din viața particulară a cuiva.
    surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. RUSSO, O. 48.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: cronice.
    surse: DLRLC

etimologie:

hronic hronică

etimologie: