4 definiții pentru hraniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hraniță sf [At: VASILIU, C. 165 / E: ucr храница] (Mol) Graniță.

hrániță, V. graniță și hráĭniță.

grániță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. gránica, rus. pol. granica, d. vsl. granĭ, cap, unghĭ, hotar; ung. gránic, germ. grenze). Frontieră, hotar de țară. – Maĭ vechĭ (după rut.) și hr- (N. Cost. 2, 98).

hráĭniță f., pl. e (d. hraĭ, cu suf. -niță, după graniță ș. a.). Nord. Rar. Hraĭ. – În sud hraniță. V. craniță.

Intrare: hraniță
hraniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hraniță
  • hranița
plural
  • hranițe
  • hranițele
genitiv-dativ singular
  • hranițe
  • hraniței
plural
  • hranițe
  • hranițelor
vocativ singular
plural