HRABOR adj. v. hrăbor.

hrábor, V. hrăbor.

hărăbor¹, ~ă a vz hrăbor

hrab a, av vz hrăbor

hrabol am vz hrăbor

hrăbor, ~oară [At: MOXA 353/10 / V: hrab, hrabol am, hărăbor / Pl: ~ri, ~oare / E: vsl хравъръ] 1 a (Înv) Viteaz. 2 a (Înv) Voinic. 3 a (Trs; îf hărăbor, mai ales d. copii) Sănătos. 4 av Vitejește. 5 av Voinicește.

HRĂBOR adj. (ȚR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară toți de cocon mic și pre cal neînvățat și hrăbor. A 1717, 13^v. Oameni războinici și hrăbori. COSM 1766, 86^r; cf. A 1717, 27^v; A 1734, 8^v; IT 1758, 131^r. C: Zice că era hrăbor. APOC., 106^v. Hrĕbor. Audax. AC, 343. Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39^v; cf. VCC, 26; PP, 3^r; IT 1767, 15^r. ◊ (Adverbial) Hrăbor și dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrĕbor. Audacter. AC, 343. // A: Să mergeți hrăbori la război. A 1777, 19^v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrăbor (DOSOFTEI, VS; PP, 3^r). Etimologie: sl. hrabŭrŭ, bg. hrabăr. Vezi și hrăbori, hrăborie, hrăboritor.

hărăbór, V. hrăbor.

hrăbór și hrábor, -ă adj. (vsl. hrabrŭ, viteaz). Vechĭ. Viteaz, curajos. – În Trans. azĭ hărăbór (fem. -oară), robust.

HRĂBOR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

hrăbor adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

hrăbor (hrăboară), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv.

HRABOR subst. < sl. χpaвъpъ „luptător” (cu sens de viteaz), epitet atribuit, pentru fapte eroice, unor boieri, în sec. XIV -XV, cînd termenul vitez își păstra sensul originar miles aulae „cavaler”, „curtean”. 1. Hrabor (Dm; Sd XXIV); – Giurgea (16 A I 80); sau Harabor scris și Hîrbor (C Bog); Hrăboru t. (AO XVI); Hrăburul s., olt. (AO XI 312). 2. Cu altă transcriere a lui r vocalic: a) Hărbar/ul (16 BII 235) și -iu (Ard); b) Hîrbor, mold. (17 A IV 416); – Maxim (16 A II 139); c) Harabor (Dm); Hărăboru t. (AO XIX 100); d) Horbor, C-tin, mold. (RI228); e) prob. Hărăboi, Drag. (B Cr 75) prin cont. cu tărăboi.