O definiție pentru hrănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrănitu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: hrăni + -tură] (Înv) 1-7 Hrănire (1-2, 5-7, 9, 11). 8 Ospătare. 9 Belșug.

Intrare: hrănitură
hrănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănitură
  • hrănitura
plural
  • hrănituri
  • hrăniturile
genitiv-dativ singular
  • hrănituri
  • hrăniturii
plural
  • hrănituri
  • hrăniturilor
vocativ singular
plural