2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hrănaciu a. mâncăcios (de vite): o vacă hrănace.

hrănaci, ~ce [At: BIBLIA (1688), 36 / Pl: ~ace / E: hrană + -aciu] (Înv) 1 a Care mănâncă bine și se îngrașă Si: mâncăcios. 2 a (Pex) Care se hrănește. 3 s (Agr) Hrănar.

HRĂNÁCI ~e adj. pop. 1) (despre animale) Care mănâncă bine, îngrășându-se. 2) fam. iron. (despre persoane) Care mănâncă mult. /hrană + suf. ~aci

hrănácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. hrană). Care se hrănește (mistuĭe) bine. Rar. Hrănitor, care dă hrană (uneĭ ființe, uneĭ mașinĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hrănáci (înv.) adj. m., f. sg. și pl. hrănáce

hrănáci adj. m., pl. hrănáci; f. sg. și pl. hrănáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRĂNÁCI adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.

hrănaci adj. v. AVID. LACOM. MÎNCĂCIOS. NESĂTUL. NESĂȚIOS. POFTICIOS.

Intrare: hrănaciu
hrănaciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hrănaci
hrănaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrănaci
  • hrănaciul
  • hrănaciu‑
  • hrănace
  • hrănacea
plural
  • hrănaci
  • hrănacii
  • hrănace
  • hrănacele
genitiv-dativ singular
  • hrănaci
  • hrănaciului
  • hrănace
  • hrănacei
plural
  • hrănaci
  • hrănacilor
  • hrănace
  • hrănacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)