2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hututui, ~ie smf, a [At: I. CR. I, 121 / V: hotiotioc, hududui, hutiutiuc, huțuțui / Pl: ~ / E: fo] 1-2 (Om) nătâng. 3-4 (Om) complet surd. 5-6 (Om) nebun. 7-8 (Om) care tot timpul vorbește foarte tare.
hututúĭ, -úĭe adj. (rudă cu haĭhuĭ și tutuit). Mold. Fam. Tutuit, rătutit, zăpăcit, haĭhuĭ, tehuĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hotiotioc, ~oacă smf, a vz hututui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hududui2, ~ie smf, a vz hututui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hutiutiuc, ~ă smf, a vz hututui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huțuțui1, ~ie smf, a vz hututui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
huțuțui2 sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: huțuț + -ui] 1-2 (Reg; șhp) Huțuț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ututui, ~ie a, sn vz hututui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hututui, -ie, adj. (reg.) bătut în cap, într-o doagă; apucat, prost, zărghit, năuc, într-o ureche.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hututui, hututuie, s.f.m, adj. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu, 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide, Vraciu); formă onomatopeică (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni