2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hututui, ~ie smf, a [At: I. CR. I, 121 / V: hotiotioc, hududui, hutiutiuc, huțuțui / Pl: ~ / E: fo] 1-2 (Om) nătâng. 3-4 (Om) complet surd. 5-6 (Om) nebun. 7-8 (Om) care tot timpul vorbește foarte tare.

hututúĭ, -úĭe adj. (rudă cu haĭhuĭ și tutuit). Mold. Fam. Tutuit, rătutit, zăpăcit, haĭhuĭ, tehuĭ.

hotiotioc, ~oa smf, a vz hututui

hududui2, ~ie smf, a vz hututui

hutiutiuc, ~ă smf, a vz hututui

huțuțui1, ~ie smf, a vz hututui

huțuțui2 sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: huțuț + -ui] 1-2 (Reg; șhp) Huțuț (1-2).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hututui, -ie, adj. (reg.) bătut în cap, într-o doagă; apucat, prost, zărghit, năuc, într-o ureche.

hututui, hututuie, s.f.m, adj. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu, 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide, Vraciu); formă onomatopeică (MDA).

Intrare: hututui
hututui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hotiotioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hutiutiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ututui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: huțuțui
huțuțui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.