2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

horpăire sf [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: horpăi] (Mol) 1 Sorbit1. 2-4 Horpăială (2-4).

HORPĂÍ, hórpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăiesc] – Horp + suf. -ăi.

horpăi vt [At: TDRG / Pzi: hor~ și ~esc / E: horp + -ăi] (Mol) 1 A sorbi cu zgomot Si: a horpoti (1). 2 A mânca necuviincios Si: a horpoti (2).

HORPĂÍ, horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăi] – Horp + suf. -ăi.

HORPĂÍ, hórpăi și horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A sorbi sau a mesteca cu zgomot mîncarea. Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271. Și, cărînd cu-atitea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG. ◊ Absol. Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13.

A HORPĂÍ ~iésc tranz. pop. (mâncarea, mai ales cea lichidă) A sorbi repede și cu zgomot. [Și horpăi] /horp + suf. ~ăi

horpăì v. Mold. a sorbi. [Onomatopee: horp! horp! CR.].

hórpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 să hórpăie/horpăiáscă

horpăí vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hórpăie/horpăiáscă

Intrare: horpăire
horpăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horpăire
  • horpăirea
plural
  • horpăiri
  • horpăirile
genitiv-dativ singular
  • horpăiri
  • horpăirii
plural
  • horpăiri
  • horpăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: horpăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horpăi
  • horpăire
  • horpăit
  • horpăitu‑
  • horpăind
  • horpăindu‑
singular plural
  • horpăie
  • horpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horpăi
(să)
  • horpăi
  • horpăiam
  • horpăii
  • horpăisem
a II-a (tu)
  • horpăi
(să)
  • horpăi
  • horpăiai
  • horpăiși
  • horpăiseși
a III-a (el, ea)
  • horpăie
(să)
  • horpăie
  • horpăia
  • horpăi
  • horpăise
plural I (noi)
  • horpăim
(să)
  • horpăim
  • horpăiam
  • horpăirăm
  • horpăiserăm
  • horpăisem
a II-a (voi)
  • horpăiți
(să)
  • horpăiți
  • horpăiați
  • horpăirăți
  • horpăiserăți
  • horpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horpăie
(să)
  • horpăie
  • horpăiau
  • horpăi
  • horpăiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horpăi
  • horpăire
  • horpăit
  • horpăitu‑
  • horpăind
  • horpăindu‑
singular plural
  • horpăiește
  • horpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horpăiesc
(să)
  • horpăiesc
  • horpăiam
  • horpăii
  • horpăisem
a II-a (tu)
  • horpăiești
(să)
  • horpăiești
  • horpăiai
  • horpăiși
  • horpăiseși
a III-a (el, ea)
  • horpăiește
(să)
  • horpăiască
  • horpăia
  • horpăi
  • horpăise
plural I (noi)
  • horpăim
(să)
  • horpăim
  • horpăiam
  • horpăirăm
  • horpăiserăm
  • horpăisem
a II-a (voi)
  • horpăiți
(să)
  • horpăiți
  • horpăiați
  • horpăirăți
  • horpăiserăți
  • horpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • horpăiesc
(să)
  • horpăiască
  • horpăiau
  • horpăi
  • horpăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horpăi

  • 1. regional A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271.
      surse: DLRLC
    • Și, cărînd cu-atîtea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • absolut Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Horp + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09