8 definiții pentru horp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORP interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată și repede. – Onomatopee.

HORP interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată și repede. – Onomatopee.

horp i [At: CREANGĂ, P. 261 / E: fo] (Mol) Imită zgomotul făcut de cineva care soarbe ceva repede și dintr-o înghițitură.

HORP interj. (Rar) Onomatopee care redă zgomotul pe care-l face cineva cînd soarbe dintr-o dată și repede. Setilă, dînd fundurile afară la cîte o bute, horp! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, P. 261.

HORP interj. (folosit pentru a exprima zgomotul făcut de cineva care soarbe un lichid). /Onomat.

horp, interj. care arată horpăĭala (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă, cf. hap, leorp.Der. horpăi (var. hărpăi, horpoti), vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot); horpăială, s. f. (acțiunea de a bea).

Intrare: horp
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • horp

horp

  • 1. regional Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată și repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Setilă, dînd fundurile afară la cîte o bute, horp! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, P. 261.
      surse: DLRLC

etimologie: