2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOROPSÍ vb. IV v. oropsi.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.

oropsi vt [At: (a. 1760) GCR II, 74/8 / V: (îrg) ho~ / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 A asupri. 2 (Îvp) A izgoni. 3 (Îrg) A certa. 4 (Îrg) A vorbi de rău. 5 (Îrg) A blestema. 6 A descânta.

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203. Se însura și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea, mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132. 2. (Învechit) A izgoni, a alunga. Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151. Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154. ♦ A părăsi, a lăsa la voia întîmplării. Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277. 3. (Regional) A certa, a ocări, a blestema. Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325. – Variantă: (regional) horopsí (CREANGĂ, P. 283) vb. IV.

A OROPSÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (ființe) A forța să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.

horopsì v. Mold. V. oropsì: văzându-se așa de nenorocită și horopsită CR.

oropsì v. a alunga cu mânie: împăratul oropsi pe fică-sa ISP. [Origină necunoscută].

oropsésc v. tr. (din *oripsesc, d. ngr. orizo, aor. órisa și óripsa, mărginesc, separ. V. orizont). Nu maĭ ĭubesc, urgisesc: a oropsi un copil. – Și hor- (est). V. dizgrațiez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oropsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 oropseáscă

oropsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. și pl. oropseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OROPSÍ vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomunica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.

OROPSÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.

OROPSI vb. 1. a năpăstui, a nedreptăți, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

oropsi vb. v. ABANDONA. ADMONESTA. AFURISI. ALUNGA. ANATEMIZA. BLESTEMA. CERTA. DĂSCĂLI. DEPĂRTA. DOJENI. EXCOMUNICA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LĂSA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRĂSI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oropsí (oropsésc, oropsít), vb.1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a disprețui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.

Intrare: horopsire
horopsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horopsire
  • horopsirea
plural
  • horopsiri
  • horopsirile
genitiv-dativ singular
  • horopsiri
  • horopsirii
plural
  • horopsiri
  • horopsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: oropsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oropsi
  • oropsire
  • oropsit
  • oropsitu‑
  • oropsind
  • oropsindu‑
singular plural
  • oropsește
  • oropsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oropsesc
(să)
  • oropsesc
  • oropseam
  • oropsii
  • oropsisem
a II-a (tu)
  • oropsești
(să)
  • oropsești
  • oropseai
  • oropsiși
  • oropsiseși
a III-a (el, ea)
  • oropsește
(să)
  • oropsească
  • oropsea
  • oropsi
  • oropsise
plural I (noi)
  • oropsim
(să)
  • oropsim
  • oropseam
  • oropsirăm
  • oropsiserăm
  • oropsisem
a II-a (voi)
  • oropsiți
(să)
  • oropsiți
  • oropseați
  • oropsirăți
  • oropsiserăți
  • oropsiseți
a III-a (ei, ele)
  • oropsesc
(să)
  • oropsească
  • oropseau
  • oropsi
  • oropsiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horopsi
  • horopsire
  • horopsit
  • horopsitu‑
  • horopsind
  • horopsindu‑
singular plural
  • horopsește
  • horopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horopsesc
(să)
  • horopsesc
  • horopseam
  • horopsii
  • horopsisem
a II-a (tu)
  • horopsești
(să)
  • horopsești
  • horopseai
  • horopsiși
  • horopsiseși
a III-a (el, ea)
  • horopsește
(să)
  • horopsească
  • horopsea
  • horopsi
  • horopsise
plural I (noi)
  • horopsim
(să)
  • horopsim
  • horopseam
  • horopsirăm
  • horopsiserăm
  • horopsisem
a II-a (voi)
  • horopsiți
(să)
  • horopsiți
  • horopseați
  • horopsirăți
  • horopsiserăți
  • horopsiseți
a III-a (ei, ele)
  • horopsesc
(să)
  • horopsească
  • horopseau
  • horopsi
  • horopsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oropsi horopsi

  • exemple
    • Pasări, fiare și lighioane trăiau de el oropsite. ODOBESCU, S. III 203.
      surse: DLRLC
    • Se însură și luă o altă babă, care avea și ea un băiat; însă baba ținea mai mult la al ei și-l oropsea pe al unchiașului. ȘEZ. VIII 132.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ah! Spătarul? Tu în Argeș? Pe cît știu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviței. Cu ce voie Vii la Curte? DAVILA, V. V. 151.
      surse: DLRLC
    • Îi oropsi pe amîndoi și nu mai voia să știe și să auză de dînșii. ISPIRESCU, I. 154.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A lăsa la voia întâmplării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: părăsi attach_file un exemplu
      exemple
      • Bărbățelul mi-a plecat, Singură că m-a lăsat... Singură m-a oropsit. TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Să mă ierți, Darie, să mă ierți că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit. STANCU, D. 325.
      surse: DLRLC

etimologie: