8 definiții pentru horneț

horneț sn [At: SBIERA, P. 250 / V: ~eață sf, urneață sf / Pl: ~e / E: horn + -eț] 1-10 (Șhp) Hornuț (1-10).

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Regional) Coș (8). Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250.

hornéț (reg.) s. n., pl. hornéțe

HORNÉȚ s. v. cămin, coș, horn.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hornéț s. n., pl. hornéțe

horneț s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.

hornéț, horneți, s.m. – (reg.) Cucuvea (ALR, cf. Farcaș, 2009: 59). ♦ (top.) Horneț, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din horn (< ucr. horn) + suf. - (MDA).

Intrare: horneț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horneț
  • hornețul
  • hornețu‑
plural
  • hornețe
  • hornețele
genitiv-dativ singular
  • horneț
  • hornețului
plural
  • hornețe
  • hornețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horneț

etimologie:

  • Horn + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09