8 definiții pentru horneț

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Regional) Coș (8). Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250.

hornéț (reg.) s. n., pl. hornéțe

hornéț s. n., pl. hornéțe

HORNÉȚ s. v. cămin, coș, horn.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hornéț s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.

hornéț, horneți, s.m. – (reg.) Cucuvea (ALR, cf. Farcaș, 2009: 59). ♦ (top.) Horneț, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din horn (< ucr. horn) + suf. - (MDA).

Intrare: horneț
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular horneț hornețul
plural hornețe hornețele
genitiv-dativ singular horneț hornețului
plural hornețe hornețelor
vocativ singular
plural