2 definiții pentru hormogon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hormogón s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HORMO- „șirag”. ◊ gr. hormos „lanț, colier, ghirlandă” > fr. hormo-, germ. id., engl. id. > rom. hormo-.~cist (v. -cist), s. n., hormogon scurt și septat, prezent la cianoficee; ~gon (v. -gon1), s. n., fragment al talului filamentos desprins dintre heterociste, servind la înmulțirea algelor albastre.

Intrare: hormogon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hormogon
  • hormogonul
  • hormogonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hormogon
  • hormogonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)