2 definiții pentru hormogon
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hormogon s. n.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HORMO- „șirag”. ◊ gr. hormos „lanț, colier, ghirlandă” > fr. hormo-, germ. id., engl. id. > rom. hormo-. □ ~cist (v. -cist), s. n., hormogon scurt și septat, prezent la cianoficee; ~gon (v. -gon1), s. n., fragment al talului filamentos desprins dintre heterociste, servind la înmulțirea algelor albastre.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: hormogon
hormogon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)