horj¹ sn [At: KLEIN, D. 137 / V: ~rș / Pl: ~uri / E: horji] (Reg) 1 Instrument cu care se scobesc jgheaburile în șindrile Si: horjău, horjitor. 2 (Pex) Jgheab în care se îmbină șindrilele unele în altele. 3 Instrument făcut dintr-o bucată de scândură cu o lamă de fier la capăt, cu care se desfac grăunțele de porumb de pe știulete. 4 Instrument cu care se curăță unghiile boilor. 5 Sperietoare (la vie) pentru alungarea păsărilor.

horj n., pl. urĭ (cp. cu ung. horzsolni, a freca, a roade, a hîrjîi. V. hîrjîĭ). Carp. Savură, nisip gros. V. grohotiș.

horș¹ sn vz horj

orș^[1] sn vz horj

horj s.n. (reg.) unealtă cu care se curăță unghiile boilor.

horj, horjuri, s.n. – (reg.) 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Șainelic, 1986: 55). – Din horji (MDA).

horj, -uri, s.n. – 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Șainelic 1986: 55) – Din horji „a scobi” (< magh. horzsolni).