O definiție pentru horăitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horăitór adj. m., pl. horăitóri; f. sg. și pl. horăitoáre

Intrare: horăitor
horăitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horăitor
  • horăitorul
  • horăitoru‑
  • horăitoare
  • horăitoarea
plural
  • horăitori
  • horăitorii
  • horăitoare
  • horăitoarele
genitiv-dativ singular
  • horăitor
  • horăitorului
  • horăitoare
  • horăitoarei
plural
  • horăitori
  • horăitorilor
  • horăitoare
  • horăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)