2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORÎ, horăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca.

horésc v. intr. (d. horă). Trans. Cînt din gură: din furcă torcînd, de drăguț horind (P. P.). Cînt melancolic din fluĭer. Joc hora. V. tr. Adun căpițele ca să fac claĭa (stogu). – În est horăsc, a horî.

Intrare: horât
horât participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horât
  • horâtul
  • horâtu‑
  • horâ
  • horâta
plural
  • horâți
  • horâții
  • horâte
  • horâtele
genitiv-dativ singular
  • horât
  • horâtului
  • horâte
  • horâtei
plural
  • horâți
  • horâților
  • horâte
  • horâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: horî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horî
  • horâre
  • horât
  • horâtu‑
  • horând
  • horându‑
singular plural
  • horăște
  • horaște
  • horâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horăsc
(să)
  • horăsc
  • horam
  • horâi
  • horâsem
a II-a (tu)
  • horăști
(să)
  • horăști
  • horai
  • horâși
  • horâseși
a III-a (el, ea)
  • horăște
  • horaște
(să)
  • horască
  • hora
  • horî
  • horâse
plural I (noi)
  • horâm
(să)
  • horâm
  • horam
  • horârăm
  • horâserăm
  • horâsem
a II-a (voi)
  • horâți
(să)
  • horâți
  • horați
  • horârăți
  • horâserăți
  • horâseți
a III-a (ei, ele)
  • horăsc
(să)
  • horască
  • horau
  • horâ
  • horâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)