2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi.

hopăi [At: LB / V: hup~ / Pzi: ~esc și ho~ / E: hop + -ăi] (Reg) 1 vz A sări. 2 vi A urca. 3 vi A striga „hop” (săltând). 4 vi A chiui la dans Cf hop (4). 5 vtf A ridica ceva.

A HOPĂÍ hópăi intranz. A se mișca în ritm de dans, săltând (și strigând „hop-hop”); a dansa zgomotos. /Din hop

hópăĭ, a v. intr. (d. hop). Țopăĭ. – Și hupăĭ (?)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hopăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá; conj. prez. 3 să hópăie

hopăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOPĂÍ vb. v. sălta, sări, țopăi.

hopăi vb. v. SĂLTA. SĂRI. ȚOPĂI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + suf. -ăi (Scriban, DEX, MDA).

hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + -ăi.

Intrare: hopăire
hopăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hopăire
  • hopăirea
plural
  • hopăiri
  • hopăirile
genitiv-dativ singular
  • hopăiri
  • hopăirii
plural
  • hopăiri
  • hopăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hopăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hopăi
  • hopăire
  • hopăit
  • hopăitu‑
  • hopăind
  • hopăindu‑
singular plural
  • hopăie
  • hopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hopăi
(să)
  • hopăi
  • hopăiam
  • hopăii
  • hopăisem
a II-a (tu)
  • hopăi
(să)
  • hopăi
  • hopăiai
  • hopăiși
  • hopăiseși
a III-a (el, ea)
  • hopăie
(să)
  • hopăie
  • hopăia
  • hopăi
  • hopăise
plural I (noi)
  • hopăim
(să)
  • hopăim
  • hopăiam
  • hopăirăm
  • hopăiserăm
  • hopăisem
a II-a (voi)
  • hopăiți
(să)
  • hopăiți
  • hopăiați
  • hopăirăți
  • hopăiserăți
  • hopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hopăie
(să)
  • hopăie
  • hopăiau
  • hopăi
  • hopăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hopăi

etimologie:

  • Hop + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09