2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOMEOTÉRM, -Ă, homeotermi, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care își păstrează temperatura internă constantă, indiferent de variațiile temperaturii externe. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéotherme.

HOMEOTÉRM, -Ă, homeotermi, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care își păstrează temperatura internă constantă, indiferent de variațiile temperaturii externe. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéotherme.

homeoterm, ~ă smf a [At: DN2 / P: ~me-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr homéotherme] 1-2 (Organism) care își păstrează temperatura internă constantă, indiferent de variațiile temperaturii externe. 3 (D. ape termale) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului omului.

HOMEOTÉRM, -Ă adj., s.n. 1. (op. poichiloterm) (Animal) cu temperatură constantă. 2. (Despre ape termale) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului omului. [Pron. -me-o-. / < fr. homéotherme, cf. gr. homoios – asemănător, thermos – căldură].

HOMEOTÉRM, -Ă I. adj., s. m. f. (mamifer, pasăre) cu temperatură constantă, independentă de cea a mediului extern. II. adj. (despre ape termale) care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului omului. (< fr. homéotherme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

homeotérm (-me-o-) adj. m., s. m., pl. homeotérmi; adj. f., s. f., pl. homeotérme

homeotérm adj. m., s. m. (sil. -me-o-), pl. homeotérmi; f. sg. homeotérmă, pl. homeotérme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HOMEO- (OMEO-) „asemănător, egal, uniform”. ◊ gr. homoios „asemănător, asemenea” > fr. homéo-, engl. id., germ. homöo- > rom. homeo- și omeo-.~crom (v. -crom), adj., homocrom*; ~logi (v. -log), adj. pl., (despre cromozomi) care sînt parțial omologi; ~meri (v. -mer), s. m. pl., 1. Cele mai mici particule materiale, infinit divizibile, ale corpurilor, care, după filozoful grec Anaxagoras, conțineau în sine toate calitățile posibile. 2. Tip de structură a talului lichenilor, la care celulele algei sînt răspîndite uniform în întreaga grosime a acestuia; ~merie (v. -merie), s. f., proces de cristalizare în comun a unor macromolecule organice, care au compoziție chimică foarte puțin diferită între ele; ~morfe (v. -morf), adj. pl., (despre organisme) care sînt asemănătoare prin condițiile de viață în care trăiesc și prin faptul că aparțin aceluiași grup taxonomic, fără a fi însă legate filogenetic; ~morfie (omeomorfie) (v. -morfie), s. f., fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși; sin. homeomorfism; ~pat (v. -pat), s. m. și f., specialist în homeopatie; ~patie (v. -patie), s. f., sistem terapeutic ce întrebuințează doze infinitezimale de medicamente care, în cantități mari, ar produce o afecțiune analoagă celei pe care o combate; sin. homeoterapie; ~plastie (v. -plastie), s. f., homoplastie*; ~plazie (v. -plazie), s. f., neoformație de țesuturi prin diviziuni celulare anormale, dar care corespund țesuturilor de bază; ~ptotă (v. -ptotă), s. f., figură de sintaxă poetică, constînd în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; ~reză (v. -reză), s. f., 1. Lege a dezvoltării desemnînd echilibrări și reechilibrări progresive. 2. Dezvoltare canalizată într-o anumită direcție, formîndu-se un țesut deosebit sub aspect morfologic și fiziologic; ~stat (v. -stat), s. n., sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul căutării statistice și probabilistice a regimului de funcționare stabilă; ~stază (v. -stază), s. f., 1. Proprietate generală a organismelor de a-și menține, în limitele echilibrului funcțional, genetic și fiziologic, constantele mediului intern. 2. Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; ~stazie (v. -stazie), s. f., homeostază* (l, 2); ~term (v. -term), adj., s. n. pl., 1. adj., s. n. pl., (Organisme) cu temperatura constantă, independentă de cea a mediului extern. 2. adj., (Despre izvoare) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului uman; ~termie (v. -termie), s. f., proprietate a animalelor cu sînge cald de a-și menține constantă temperatura corpului; ~tipie (v. -tipie), s. f., caracteristică a organelor care, pe același animal, prezintă același tip structural.

Intrare: homeotermă
homeotermă substantiv feminin
  • silabație: ho-me-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homeotermă
  • homeoterma
plural
  • homeoterme
  • homeotermele
genitiv-dativ singular
  • homeoterme
  • homeotermei
plural
  • homeoterme
  • homeotermelor
vocativ singular
plural
Intrare: homeoterm (adj.)
homeoterm1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ho-me-o-term
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • homeoterm
  • homeotermul
  • homeotermu‑
  • homeotermă
  • homeoterma
plural
  • homeotermi
  • homeotermii
  • homeoterme
  • homeotermele
genitiv-dativ singular
  • homeoterm
  • homeotermului
  • homeoterme
  • homeotermei
plural
  • homeotermi
  • homeotermilor
  • homeoterme
  • homeotermelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

homeoterm homeotermă

  • 1. (Organism) care își păstrează temperatura internă constantă, indiferent de variațiile temperaturii externe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (și) adjectival neutru (la) plural (Despre ape termale) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului omului.
    surse: DN

etimologie: