2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

holtei2 vi [At: MARIAN, NU. 10 / Pzi: ~esc / E: holtei] (Reg) 1 A trăi necăsătorit Si: a holteri (1). 2 A-și petrece viața ca holteii1 (1) Si: a holteri (2).

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.

holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holteí2 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 să holteiáscă

holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

holteí, holteiesc, vb. intranz. – (reg.) A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa mé / Care-am holteit cu ié” (Calendar, 1980: 94). – Din holtei „burlac” (Scriban, DEX, MDA).

holteí, holteiesc, vb. intranz. – A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa mé / Care-am holteit cu ié” (Calendar 1980: 94). – Din holtei „burlac” (< ucr. holtjaj „desfrânat”).

Intrare: holteire
holteire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holteire
  • holteirea
plural
  • holteiri
  • holteirile
genitiv-dativ singular
  • holteiri
  • holteirii
plural
  • holteiri
  • holteirilor
vocativ singular
plural
Intrare: holtei (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holtei
  • holteire
  • holteit
  • holteitu‑
  • holteind
  • holteindu‑
singular plural
  • holteiește
  • holteiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holteiesc
(să)
  • holteiesc
  • holteiam
  • holteii
  • holteisem
a II-a (tu)
  • holteiești
(să)
  • holteiești
  • holteiai
  • holteiși
  • holteiseși
a III-a (el, ea)
  • holteiește
(să)
  • holteiască
  • holteia
  • holtei
  • holteise
plural I (noi)
  • holteim
(să)
  • holteim
  • holteiam
  • holteirăm
  • holteiserăm
  • holteisem
a II-a (voi)
  • holteiți
(să)
  • holteiți
  • holteiați
  • holteirăți
  • holteiserăți
  • holteiseți
a III-a (ei, ele)
  • holteiesc
(să)
  • holteiască
  • holteiau
  • holtei
  • holteiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holtei (vb.)

etimologie: