opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

holtei2 vi [At: MARIAN, NU. 10 / Pzi: ~esc / E: holtei] (Reg) 1 A trăi necăsătorit Si: a holteri (1). 2 A-și petrece viața ca holteii1 (1) Si: a holteri (2).

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.

holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

holtei1 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiesc, 3 sg. holteiește, imperf. 1 holteiam; conj. prez. 1 sg. să holteiesc, 3 să holteiască

holtei2 (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiesc, imperf. 3 sg. holteia; conj. prez. 3 să holteiască

holtei vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiesc, imperf. 3 sg. holteia; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOLTEI vb. v. burlăci.

HOLTEI vb. a burlăci.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

holtei, holteiesc, vb. intranz. – (reg.) A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa me / Care-am holteit cu ie” (Calendar, 1980: 94). – Din holtei „burlac” (Scriban, DEX, MDA).

holtei, holteiesc, vb. intranz. – A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa me / Care-am holteit cu ie” (Calendar 1980: 94). – Din holtei „burlac” (< ucr. holtjaj „desfrânat”).

Intrare: holteire
holteire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holteire
  • holteirea
plural
  • holteiri
  • holteirile
genitiv-dativ singular
  • holteiri
  • holteirii
plural
  • holteiri
  • holteirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: holtei (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • holtei
  • holteire
  • holteit
  • holteitu‑
  • holteind
  • holteindu‑
 singular plural
  • holteiește
  • holteiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • holteiesc
 (să)
  • holteiesc
  • holteiam
  • holteii
  • holteisem
a II-a (tu)
  • holteiești
 (să)
  • holteiești
  • holteiai
  • holteiși
  • holteiseși
a III-a (el, ea)
  • holteiește
 (să)
  • holteiască
  • holteia
  • holtei
  • holteise
plural I (noi)
  • holteim
 (să)
  • holteim
  • holteiam
  • holteirăm
  • holteiserăm
  • holteisem
a II-a (voi)
  • holteiți
 (să)
  • holteiți
  • holteiați
  • holteirăți
  • holteiserăți
  • holteiseți
a III-a (ei, ele)
  • holteiesc
 (să)
  • holteiască
  • holteiau
  • holteiră
  • holteiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holtei, holteiescverb

  • 1. învechit regional A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burlăci
    • format_quote Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.