odolean¹ sm [At: CIHAC II, 225 / V: (rar) ~ă sf, oid~, oidul~, (reg) h~, ~lan / Pl: ? / E: ucr одолян] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu flori trandafirii sau albe, care crește în regiunea subalpină sau alpină, cu miros neplăcut, fiind utilizată la prepararea unor produse farmaceutice (Valeriana officinalis). 2 Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori trandafirii, care crește în regiunea subalpină sau alpină, utilizată în industria farmaceutică (Valeriana dioica). 3 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori albe, care crește în regiunea subalpină sau alpină, utilizată în industria farmaceutică (Valeriana excelsa). 4 Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 5 Gherghină (Dohlia variabilis).

ODOLEAN ¹ s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori trandafirii sau albe, care cresc prin finețe și locuri umede și dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice (Valeriana). Cu ce apă m-ai scăldat: Cu apă de la fîntînă... Și c-un fir de odolean. ȘEZ. XX 100. Frunză verde odolean, La crîșmuța de subt deal Bea Bugean și cu Vargan. SEVASTOS, C. 315. Variante: hodolean (ȘEZ. VII 166) s. m., odoleană (ALECSANDRI, P. A. 125, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423) s. f.

ODOLEAN ~eni m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi, păroase și cu flori trandafirii sau albe, reunite în inflorescențe umbeliforme; valeriană. /<ucr. odoljan

odolean m. plantă cu miros caracteristic și neplăcut, căutată de pisici (Valeriana): țărancele o poartă la brâu, căci le aduce noroc în dragoste. [Rut. ODOLĬAN].

odoleán (vest) m., pl. enĭ, și odoleană (est) f., pl. ene (sîrb. odoljan și -ljen, rut. odolĕán, rus. odolénĭ, nufăr). Valeriană. – Une-orĭ confundată cu năvalnicu.

ODOLEANĂ s. f. v. odolean.

hodolan² sm vz odolean

hodolean sm vz odolean

hoidulean sm vz odolean

lean-odolean s [At: PAMFILE, S. V. 35 / Pl: nct / E: cf odolean] (Mun; pbl) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

odolan² s vz odolean¹

odoleană sf vz odolean¹

oidolean s vz odolean¹

oidulean s vz odolean¹

valeriană sf [At: COTEANU, PL. 14 / P: ~ri-a~ / V: (înv) valerian / Pl: ~ne / E: lat valeriana, fr valériane] 1 Plantă din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară Si: odolean¹, (reg) năvalnic, gușa-porumbului, iarba-pisicilor (Valeriana officinalis). 2 (Prc) Rădăcină de valeriană (1). 3 Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rădăcina de valeriană (1), folosită sub formă de infuzie, extract sau tinctură, ca spasmolitic și sedativ.

HODOLEAN s. m. V. odolean.

ODOLEANĂ s. f. V. odolean.

ODOLEANĂ s. f. v. odolean¹.

hodolean m. Mold. Bot. tătarcă. [V. odolean].

*valeriánă f., pl. iene (mlat. valeriana). Bot. O plantă erbacee a căreĭ rădăcină e antispazmodică și febrifugă (valeriana officinalis). Ĭa are un miros particular și cam neplăcut care place pisicilor, ĭar țărancele o poartă la brîŭ crezînd că aduce noroc în amor. – Pop. năvalnic și odoleană. V. fetică.

odolean (plantă) (desp. -lean) s. m., pl. odoleni

!odolean (plantă) (-lean) s. m., pl. odoleni

odolean (bot.) s. m. (sil. -lean), pl. odoleni

odoleană.

ODOLEAN s. (BOT.; Valeriana officinalis) (livr.) valeriană, (reg.) gușa-porumbelului, gușa-porumbului.

ODOLEAN s. (BOT.; Valeriana officinalis) (livr.) valeriană, (reg.) gușa-porumbelului, gușa-porumbului.

odolean (odoleni), s. m. – Valeriană (Valeriana officinalis). Sb. odoljan, din sl. odoleti „a învinge”, datorită proprietăților sale medicinale (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).

odolean, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza, 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. ♦ (mag.) Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură, 1979: 173). – Din ucr. odoljan (Scriban, DEX, MDA).

odolean, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură 1979: 173). – Din sl. odoleti „a învinge”, datorită proprietăților sale medicinale (DER), cf. srb. odoljan.

ODOLEÁN (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina înaltă până la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriană. Întreaga plantă are un miros caracteristic. Rădăcinile și rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivată ca plantă medicinală, conțin ulei de valeriană, care are proprietăți sedative, tonice și antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

VALERIANA L., ODOLEAN, fam. Valerianaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale globului, peste 150 specii, vivace și anuale, erbacee sau lemnoase, urcătoare sau erecte. Frunze radicale, întregi sau dentate, cele caulinare sau toate sînt penat-crestate sau penat-sectate. Flori albe sau roz (caliciul cu diviziuni capilare, plumoase, tub floral scurt, rar prelungit, marginea corolei cu 5 lacinii, 3 stamine, rar 1 sau 2, stil crestat în vîrf.